de mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...