două babe jucau șotronul pe pagina mea
dragă ca un joc inteligent de șah.
pe o altă pagină cu poze de colorat
trei actori falși jucau serios
o dramă în trei replici...
aveau praful de pușcă ud
și mi-a venit să plâng păgân anotimpul
ca un camarad
lângă prietenul ucis din greșeală.
(aici mint, trebuie să recunosc)

o fetiță se uita cu jind la babe
apoi se înscria la biserica satanică
online.

cer o cretă și desenez un șotron
pe o tablă de clasă gimnazială.
na, jucați pe verticală babelor!

și plâng cu lacrimi trandafirii
lângă un bucătar care tăia ceapă latină degerată!
(bucătar deștept, părerea mea)

un trecător se oprește pe zebră
și îmi spune zâmbind:
posed
aurul pe care îl port în sânge,
argintul sub care îmi ascund cutele
și arama care vorbește, vorbește și
nu mai tace,
ca un prezentator somnoros, bâlbâind
de pe un prompter stricat
(confesiune, îmi zic)

vine o mașină și îl calcă.
la volan era Bond, James Bond!

(metalele plăcute mie sunt armonia și
gloanțele adevărate)

... iar în timp ce se derulau toate acestea
un profet fără Sursă
clipește în zi ca un prunc în brațele mamei sale.

" Ești bătrân", îi spun," și "ai parkinson!",
dar el privește acest film premiat cu Zmeura de aur,
vorbește cu actorii,
trimite babele la croșetat, ascunde creta,
usucă praful de pușcă.
îmi vorbește solemn despre film.

apoi... își ia un Dumnezeu de pluș,
cu urechiușe.