Cerul e greu, ochii păpuşilor sunt tulburi...
e mult prea plin de măşti de groază,
de rânjete de clovni care îşi spală fardul
în acelaşi lighean.
O ultimă dragoste moare
sub paharul gol întors ca o clepsidră
pe spinarea bolnavă a lumii.
Şi cât de frumos începuse,
spuneau sibilele cu glasul de cristal.

*
Strâng pumnii de durere iar ea îmi încalecă pe inimă,
îmi rupe creierul ca pe-o juma de nucă,
mă fură dincolo de centura de castitate
şi toţi spun că încă mai vor:
încă un pic de vin roşu pe giulgiu,
încă o pată pe rochia miresei,
încă o icoană mânjită de ceară ferecată în aur...
Doamne, de ce ai lăsat ?

*
În grădina secretă un copil al nimănui
muşcă dintr-o cireaşă amară.
Voia să crească, să facă ocolul pământului,
dar jerbele de crini s-au uscat prea devreme.
Fiindcă doar moartea nu e liberă,
vom dispărea...
şi eu şi pasărea mea albă.