Există un pic de nimic în fiecare. Nimicul dinaintea lumii a ales să se manifeste în mod unic, original, deosebit, chiar și prin tine. Clipă de clipă. Cum să rămâi sănătos într-o societate care te îmbolnăvește? Întrebări, presupuneri… pregătiri și prevederi… neliniști, dorințe, așteptări… siguranță sau nesiguranță pentru ce se va întâmpla…Ce să faci? Ce să alegi? Cum să știi că așa va fi? Nimicul așteaptă în potențial să îți dea acele răpunsuri la întrebări, situații, căutări, dacă trăiești liber și fără să programezi, fără să te ingrijorezi făcând tot felul de scenarii, crezând că te pregătești să faci față situațiilor. Cea mai bună pregatire nu este să știi, să-ți imaginezi toate situațiile posibile și ieșirea din ele, ci să știi să te încrezi în călăuzirea pe care o primești necontenit din interior. Precum cutia goală, pe interiorul căreia e pictat cerul cu nori a lui Geoffrey Hendricks, golul aparent poate să conţină absolutul. Nimicul poate naşte frumuseţi sublime. Probabil contează şi dacă apare la momentul potrivit. Nimicul nu poate fi un mod de viaţă dar e o etapă necesară, sau poate un început, sau poate o tranziţie sau nu contează exact ce. Important e că poate fi valorificat. Un nimic cu esenţă de regăsire, de împiedicare de acea cale, poate fi un nimic frumos. Mai bine doar să trăiești. Acum. Să te bucuri de tot ce e în viața ta acum, valorificând nimicul. Nimicul trebuie valorificat, altfel e degeaba. Şi nici măcar nimicul nu trebuie să fie degeaba. Nici măcar el!