anna -
duminica - mai ales duminica
prietenii vin uneori
o bucată de zahăr poartă mereu
în buzunar apoi pleacă uimiți
de frigul din interiorul cuvintelor
tu rămâi
ai tristețea celui care își schimbă cămașa
cu a șarpelui
somnolența ei te ațâță și nu ți-e teamă
decât de corpul tău
pe jumătate tânăr
Poezie:
Comentarii
Aranca -
duminicile ne imbraca jumatate de trup in pielea de sarpe a cuvintelor...prietenii sint uneori acolo intre paginile somnolente ale saptaminii.
yester -
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
anna -
aranca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)