într-o prelungire a setei de-acum
i-am spus lui Nichita
Tu, Verb: eu tăcum
a râs
știam că a înțeles
sângele meu alb e roșu de vers
singură pielea înscorburează hârtia
oului despuiat în Maria
și dacă stelele stinse sunt pietre
nu ne vom mai trezi:
nimeni nu vede!
și îmi izbesc fața de cuiburi
și mă tai
aprind apa în plămânii de cai
va coborî El din vis
dojenindu-mă:
vasile munteanu ți s-a desfrunzit arcanu’
vor intra lupii
va intra iarna și nu vei ști cum
oasele tale vor scrie cu fum
pletele oilor vor călțuni glezne păgâne
degeaba mai bați la uluci ca un câne
copchiii
copchiii
nu mai colindă
s-au spurcat au rupt inimii gaica
au poștit-o în grâul scuturat pe drăgaica
și uite-i prin târg
cu turul gol
înălțând statui de nămol
primiți cu spurcatul
primiți cu spurcatul
doamne ferește-mă și naște-mă altul
toate-s țăndări: mâna sticla și paharul
lângă mine
fără trup
se zbate harul
Comentarii
Aranca -
bine ai venit, Vasile Munteanu!
koga ion -
Marina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
yester -
... bine te-am găsit și aici, Vasile Munteanu! ... cred că ai un cuvânt important de spus în poezie (te-am mai citit)... îmi place și această joacă serioasă a ta. nu mă lansez într-o evidențiere a versurilor preferate. cred că pe aici nu e necesar. mi-a rămas ca o reîntâlnire personif. din final, acel fără trup/ se zbate harul... ave!
Virgil -
yester, nu e necesara o evidentiere ca in manualele de limba romana de liceu, dar o justificare a evidentierii este necesara conform principiilor de functionare a hermeneia.com
yester -
... se pare că ai dreptate, Virgil, prin urmare pentru construcția nonconformistă și inedită din versurile: primiți cu spurcatul/ primiți cu spurcatul, pentru omogenitatea ideii de a renaște într-o altă personalitate prin iertare, pentru aceste versuri: va intra iarna și nu vei ști cum/ oasele tale vor scrie cu fum/ pletele oilor vor călțuni glezne păgâne/ degeaba mai bați la uluci ca un câne... cât și pentru rânduri ca: și dacă stelele stinse sunt pietre/ nu ne vom mai trezi:/ nimeni nu vede!/ și îmi izbesc fața de cuiburi/ și mă tai/ aprind apa în plămânii de cai...
Snowdon King -
I s-a facut o primire frumoasa lu Vasile, un gest deosebit din partea membrilor. Eu il intreb un singur lucru, mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului, e al naiba de previzibila,cautata, lasa textul sa respire, nu trebuie sa le asezi intotdeauna cu rigla. Este doar parerea mea, poate asta e stilul tau, poate vei reflecta la asta. Salut.
koga ion -
și eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
koga ion -
o precizare pentru Ionuț Caragea (și nu numai): p1: prezența mea pe site este motivată de dorința de a citi poezia și proza altor autori și, deopotrivă, de a face posibil altora să mă citească; p2: nu intenționez nici să învăț poezie pe cineva, nici să învăț poezie de la cineva; pentru mine, poezia este un act individual în exprimare și colectiv abia în receptare. concluzia: pe viitor, abține-te de la sugestii, reclamațiile sunt suficiente.
Aranca -
esti binevenit Vasile Munteanu si de asta sa fii sigur. ai intrat intr-un atelier in care parerile pot fi mai mult sau mai putin subiective, dar e de retinut rolul lor constructiv. importanta e Poezia.
Snowdon King -
Vasile, sa ma lasam pe mine, pot scrie oricum. Ideea era doar o rearanjare a versurilor va intra iarna și nu vei ști cum oasele tale vor scrie cu fum si la fel in toate cazurile iti dai seama ca in prisma subiectivismului pe care toti il avem, imi exprim parerea, iar tu ai de invatat din tot ce ceilalti iti spun, ca doar nu te-oi fi nascut Eminescu.
koga ion -
Ionuț Caragea eu am zis să fiu politicos și să nu spun lucrurilor pe nume; dacă nu poți sesiza de unul singur anumite aspecte, am să mai pierd puțin timp și am să îți spun ce și cum; spui tu: "mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului"; ia, să vezi câte erori de comunicare poți face într-o amărâtă de propoziție: a) în primul rând, dacă tot folosești semne de punctuație în comunicarea scrisă, ai probleme cu vocativul; b) "întotdeauna" ăsta al tău nu prea sesizează că există două cazuri în poezie în care rima împerecheată este alternată cu rima intercalată (vezi s3 și s4, dacă nu le găsești, revino, am să îți arăt cu degetul); și, da, ai dreptate, poate că nu m-am născut Eminescu, dar, sincer, la halul în care scrii, comentezi și îți etalezi deficiențele, nu ai nici o șansă să te includ printre idolii mei poetici; am înțeles, nu îți place cum scriu, du-te, domnule, și citește unde îți place, dar nu pretinde să modific textele mele după chipul și asmeănarea domniei tale; știi de ce? pentru că sunt ale mele și nu îmi aduc aminte când ți-am cerut ție să modifici un text după cum îl gândesc eu. nu, nu m-am născut Eminescu, dar eu îmi văd lungul nasului. te rog frumos, dacă nu ai obiecții pertinente, măcar din punctul de vedere al gramaticii, nu mă mai deranja inutil; citește și tu sau scrie ceva.
Snowdon King -
Vasile, adevarul este ca imi plac genul asta de discutii, care pana la urma au un caracter constructiv. Sa nu fiu inteles gresit, in comparatie cu miile de autori de pe unele siteuri, esti un autor care are ceva de zis, chiar imi place lirismul tau pe alocuri. Insa nu-mi place atunci cand epatezi, cand te mai folosesti de un Nichita, Maria, Vasile Munteanu(cati autori romani de poezie si-au inserat numele complet in poeme?), cand repet, ai tendinta de a aseza rima si nu de a o lasa sa curga de la sine. Nu ti-am pretins sa-ti modifici textele, tu faci ce vrei pana la urma, este parerea unui cititor infocat de poezie si a unui autor de asemenea. Ah, te deranjeaza tonul meu, la fel cum tu nu iti modifici textele, eu nu-mi modific tonul...in privinta greselilor, stai linisit, nu-mi bat capul. Sau poate ai vrea inca o apreciere si inca o urare de bun venit, cu plecaciune maestre, etc, etc... No, bun venit, sarbatori fericite!
koga ion -
Ionuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!