plutind amniotic îmi spui ca nu mai e nimic
în urma zăpezii
decât ape sau ploi
te credeam câmpie și tu momești nisi-
puri iubito ia-ți norul și umblă sub valuri vom călca pe icoane
ochii lor morți sunt doar pești rătăciți în căutare de maluri
aburii grei
întorc fântânile peste fântânile ochilor ei
suflă-n vitralii cu tuș de călugăr și moarte
sub sutane jumătate țap jumătate iepure șchiop jumătate
cineva împrăștie aerul mângâiat între coarne
recomandat permanent e același perete
cer gri din care picură lacrimi copronime dublate
unu pe doi pe trei dac-
tili
Lee the snake now is crying
sing sing
în fiecare lacrimă e o cruce
în fiecare cruce este ascuns crocodilul
liru liru reptilul cu fălcile prinse în stele
de roșu-cenușă pe gușă
totul e-nscris triumfal
într-o genetică just usual falsă
și-n uterul plin de pietonii trecerilor
suflă vântul alăutele
aceleași izmene gri ude sunt norii
aripi răsucite peste câmp
respiră boala cineva anume să ne răs-toarne
are ochii mari în fântâni e nisipul cu totul rămas
adus dintre coarne
peste galben de soare și rotocol bleu-ciel
e iar Dumnezeu…
eh…Dumnezeu…
a fost dat la o parte
în rolul său joacă un guru bărbos dar aproape
amniotic și el
și poate
și eu…
Comentarii
alma -
Zâmbesc, la versul "aceleași izmene gri ude sunt norii", pe care l-am reținut de mai demult. Un poem reușit. Remarc "uterul plin de pietonii trecerilor", deși "pietonii" nici acum nu îmi sună chiar bine. Dar nu prea ai cu ce înlocui, să fie "oamenii trecerilor", dar se pierde din sugestie.
Dedal -
Versul respectiv poarta o nota de exotic, recunosc faptul ca si eu am zambit scriindu-l. Fata de varianta initiala, am modificat un pic dispunerea versurilor, optand pentru varianta mai stransa, pe orizontala, dupa cum am impresia ca sugerasesi chiar tu, atunci. Versul cu pietonii nici mie nu prea imi place, nu e neaparat tautologic, dar suna un pic bolovanos, asa e. M-am gandit la o modificare de genul "si-n uterul umplut cu zebre", dar mi se pare un pic prea fantezist-incifrata inca. Multumesc, Alma