în fiecare zi mă-mbrac în zăpadă
căldura ei e mai mult pasăre decât fulg
mă aplec intens peste limba română cu
degetele adânc înfipte-n urechi să nu mai aud
altceva
vântul trece a suta oară pe lângă mine
indiferent
niciodată acelaşi
viitorul se scoală ca un bătrân la poarta cetăţii şi
mă lasă să intru
mă răzgândesc
îmi adun copilăria adolescenţa vremea cât am fost
tată şi om şi le pun în cuier
în sala asta care se cheamă prezent nu e
loc pentru platitudini
pianistul începe să cânte
când se ridică să-şi primească aplauzele pianul
se transformă într-o ploaie de vară
tu te uiţi pe fereastră şi pretinzi că trenul vine la timp
e duminică şi-l aştepti de anul trecut
dac-aş putea
te-aş face să vezi că niciun solfegiu nu cade perfect pe urechile surdului
sânt un ateu care l-a văzut pe Dumnezeu
îmi zici
apoi
te închizi în propria indulgenţă
ca un portret
Comentarii
- cranţ! -
a.a.a. -
Aveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
când
nicodem -
citesc şi recitesc ajung la concluzia că-ţi dau dreptate. dacă intru şi apoi mă răzgândesc, legea gravitaţiei n-are ce căuta acolo. nu ar fi vorba de epatare, era o încercare de poetizare, dar mă mulţumesc fără ea. thanks, man!
e altceva
yester -
Dupa ce am citit comul lui Adrian, am avut curiozitatea sa citesc si textul. si-mi place. la ultima strofa as scoate pronumele explicativ si fânul tacerii ...
Observ un progres real ... Hermeneia isi face efectul! felicit si insistenta autorului
un poem excelent, în opinia
Sancho Panza -
un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
patina
nicodem -
comunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
vă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.