yester -
I.
în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii și las cartea pe genunchi
se deschide firesc
altă dimensiune
o studiez atent
perdeaua prin care intră soarele
nu înmugurește
dar nu e vina ei, îmi zic
aprind tv-ul pe un post
de sport extrem
cum aș respira un bulgăre de zăpadă până la capăt
se instalează liniștea,
crește,
și îmi place să mă prefac
că nu știu de ce a ales iarna
să vină după toamnă
ca să mă lase beat pe o pânză nepictată
Poezie:
Comentarii
semn
anna -
poemul acesta are gust de piersica, e bine si cald in el, imaginile se succed
insa putin cam brusc consonand cu stari alternative ce trec de la citit la sport extrem :)
nu inteleg de ce "tolanit intr-o limba straina" si nici de ce "beat pe o panza nepictata" dar per ansamblu e cald si bine aici, chiar daca "perdeaua pe care intra soarele nu inmugureste" ... asta mi-a placut, la fel adrenalina aceea din versul cu bulgarele de zapada respirat pana la capat!
nu te superi daca mai zic ca ... nu inteleg de ce pui doua sau trei virgule din moment ce tot nu le pui pe toate? :)
inspiratie si pace buna
Un plus pentru titlu şi pentru versul din final
Nelu Jorz -
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
"o altă cale de a privi"
yester -
îmi aduc aminte de prefața lui N. Manolescu la "Roua Plural", una din antologiile Constanței Buzea, de care mă leagă amintiri frumoase și căreia îi datorez mult din ce știu și poate voi mai ști (pentru că ea m-a debutat, eh vremuri), dar în fine, uite cum începe criticul prefața, citând din versurile ei:
"citește și nu te speria
că nu-nțelegi de la-nceput
citește și a doua oară
și-a unsprezecea oară stăruind
și vei simți cum leagănul se mișcă
în foșnetul unor azururi
și stăruind te vei simți citind
stând între omoplații unui înger
cuvintele ce n-au fost scrise încă"
apreciez semnul tău Nuța, iar Eugen Evu a făcut treabă bună. știi la ce mă refer. cu toate acestea există loc de mai bine oricând pentru toți. am mai spus, cred în perfectibilitate nu în perfecțiune.
Ioan, mă voi gândi la ce mi-ai spus, deocamdată am impresia că versurile la care faci referire sunt un liant spre realismul ce dezamorsează figurile de stil. ceea ce nu mă împiedică să îți mulțumesc frumos.
doamne fereste
anna -
Paul, sa nu intelegi ca am fost ironica, nu mi-as permite asta!
si eu ii datorezi multe Constantei Buzea, pe vremuri m-a incurajat sa merg inainte si m-a publicat in revista Amfiteatru.
vorbeam undeva cu Djamal de Eugen Evu, pentru ca el mi-a citit primele scrieri...
ii datorez multe, nu pentru ca voi escalada vreodata vreun pisc al literaturii, ci pentru ca am invatat multe de la el si ii sunt recunoascatoare, vorbesc de inceputuri caci bineinteles, drumul mai departe se face singur .
dar de atunci au trecut o mie de ani si poate eu mi-am insusit mai mult dorinta, placerea cuvantului scris, intr-o maniera care pe mine ma multumea, decat arta de a-l dasavarsi, recunosc asta... asa cum stiu si eu, ca nu exista perfectiune, doar perfectibilitate!
crede-ma Paul, nu mi-as permite sa-ti dau lectii de scriere, te citesc si-ti cunosc potentialul literar, mi-am permis doar un ton mai jucaus si-mi cer scuze acum ! versurile acelea evident, eu nu le-am inteles destul din vina mea, nu a ta !
credeam ca asa intelegi... nu ma crede te rog in stare de lucruri rele, te citesc, te repect si stiu ce poti !
dar vorba Constantei Buzea din versurile citate de N. Manolescu, nu m-am speriat ca nu am inteles totul de la inceput, am citit si a doua oara... si jur ca „s-a miscat leaganul” :)
anna
yester -
m-ai leagănă-te și pe comentariu...
***
Donaris -
Mi-a plăcut poezia, mai ales versurile:
,,în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii şi las cartea pe genunchi
se deschide firesc
o altă dimensiune
o studiez atent
...........................
se instalează liniştea
creşte''
Restul poeziei mi se pare că distonează puţin cu această parte peste care pluteşte o atmosferă de reverie şi dolce farniente. Dar poate că tu ai urmărit special aceste treceri de la o stare poetică la alta, remarcate şi de comentatorii de mai sus. Aici e o problemă de viziune artistică, de estetică poetică. O estetică ce poate fi sau nu pe placul cititorilor. Se poate discuta foarte mult pe acest subiect, dar eu o să mă opresc aici. Cu stimă, Petru
doar ca sa stii ca m-am leganat atunci ...
anna -
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
versurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)