să nu plîngi Ksatriya
chiar mama mea AniaLu mi-a prezis însoțirea cu îngerii
iată-l pe acest fiu întîiul născut
cocon iertător umbră toiagului meu
cu lumina ochilor mei îi bat numele în piatră și zic
ce îngăduință mai mare
decît răbdarea avută de ceară față de flacăra ei
nu-ți despleti părul acum
nu mai e timp să-l tăiem pe resteie
mai bine hai să credem că din podul palmei mele
e doar un singur salt pînă la cer
îți aduci aminte cum spuneai odată
ce gură frumoasă ai tu
și ce mîini prelungi parcă din altă lume
să nu le împrumuți nici măcar pentru rugă
sînt așa îndrăgostită de tine încît te iau de soț cu moarte cu tot
eli eli eli
anghelia anghelia anghelia andalom
gia gia gia siv onemo onemo ereium
andalom andalom
suflă-mă să nu mă sting
nu am știut niciodată cum să te numesc
puteam să te strig în o mie de feluri
într-o zi însă am găsit un îndreptar cu numele tău – femeie
era pe vremea cînd pe tine te istovea pînă și un surîs
spune-mi mă întrebai dacă te sărut pe buze
o să crezi că sînt mielul care paște locul tău de verdeață?
eli eli eli
anghelia anghelia anghelia andalom
josuea josuea delimpe deșipot
desanta deano demino aurii aurii andalom
primăvara mea-
lumînare aprinsă pe la colț de alei
Comentarii
Sapphire -
Am revenit. Am așteptat să se dospească impresiile legate de acest text și iată-mă. Știi ce reproșez acestei poezii? Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el. Sigur, poate să fie vina mea exclusivă, îmi asum și această posibilitate. Pot să fie de vină incantațiile pe care m-am străduit să le încadrez dincolo de aparențe, dar tot mi se par artificiale. Știu, ele își au locul în universul tău poetic, de aceea spun că poate o fi vreo neputință a mea de percepție. Mi-au plăcut în mod deosebit: "ce îngăduință mai mare decît răbdarea avută de ceară față de flacăra ei" - m-a urmărit imaginea aceasta astăzi; "sînt așa îndrăgostită de tine încît te iau de soț cu moarte cu tot", "nu am știut niciodată cum să te numesc puteam să te strig în o mie de feluri într-o zi însă am găsit un îndreptar cu numele tău – femeie" - periculos tărâm atingi tu aici. Zâmbesc, și-ți spun că versurile care urmează sunt prea slabe pentru frumusețea și jocul celor citate de mine. Aaa... lumânările aprinse pe la colțuri de alei m-au dus cu gândul la un loc în București de care mi-e tare, tare dor. Ce să-i faci, suntem sclavii gândirii asociative.
Sapphire -
Erată, uf: "Nu reușesc cu nici un chip să mă las "furată" de el"... mă gândeam că am scris "text" în loc de poezie. Așa, în context, logic, se va citi "ea" (poezia), în loc de "el". Ei, lasă că înțelegi tu.
aalizeei -
Iată un comentariu echilibrat și fără tonalități ex cathedra, amănunte demne de luat în seamă și nu numai aici. Autorul apreciază. Lui îi place să creadă că are înțelepciunea să-i spună vanității – piei ispito! Altfel îl trecem în cartea lui Enoh la îngerii căzuți.