am separat crucea sfântului andrei mi-am făcut schiuri
fiecare zăpada ninge până la nivel c.f.l. (calea ferată lactee)
alerg pe picioare mai rapid și mai personal
decât oricare cometă sau săgeată albastră
las în urmă un nevăzut auzit praf de sintaxă
(să șuiere atât de tare sufletu-n tunel?)
irepetabilul orbitează vagoanele înșirate sistematic
pe clase (I, II) pe utilități (de dormit, restaurant, poștă)
m-aș urca din mers tot alergăm paralel
(și mi-e: foame, sete, chiar și somn) dar mă grăbesc
nu știu cine m-a împins poate mama
mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci
îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită
ce fâlfâit de disperare iese din stâlpii singurătății
(cei care au mers cu trenul știu cum se aude un stâlp)
mă urmăresc toate radarele galactice
(ambuteiaje, girofaruri, sirene) ca să scap
îmi leg de schiuri venele speriate
cineva a mestecat în galaxii ca într-o înghețată
(aș vrea să gust un soare dar sunt transpirat)
mai bine să tăifăsuim cât vei putea respira
gură la gură cu mine în urmă
te las
mă duc
să-mi văd de ale mele
Comentarii
elena istrati -
Este o poveste a vietii aici. Cu drumul ei inter-stelar :), cu marcile ei umane lipite de vamesi grabiti in statiile importante ( pe orbite) si cu impulsul initial de nestins: ,,nu știu cine m-a împins poate mama mai aud încă: “împinge, împinge…” și de atunci îmbătrânesc accelerându-mi nemișcarea inifinită" Mie uneia, imaginea aceasta imi pare antologica...Tocmai de aceea ma opresc si ma inclin.
koga ion -
El-e-na: o poveste este fiecare viață; în spțiu, nu există nici "sus", nici "jos", există aici și acum, poate, așa cum spui tu, un "impuls"...; și nu te înclina, stai dreaptă :). cu drag, Vasile Munteanu