Cămașa cea roșie

imaginea utilizatorului neti-neti

lunea țapii au mâncat varza
cămăși roșii purpure purtau
draga mea țapii au mâncat varza
inima roșie țapii hai
te conjur la reconstrucția modernității

e post draga mea
carne de țap nu mai punem în gură
carne de purpură carne de țapi
în nici un fel inimi de grădină
cu foi mari albe de dulce

lunea va lua sfârșit postul
ne vom iubi draga mea ne vom bucura
în veșminte de purpură dragă
veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea

Comentarii

Costel,

Costel, fii binevenit pe Hermeneia! cred că e prima ta postare aici. dacă mă-nșel... nu-i nimic, un gând bun în plus nu strică niciodată. :)

interesantă poezie!
„veneai roșie
și roșie la față
veșnicia se termină și ea”

final, mai ales, mi-a plăcut foarte mult, e cumva contradictoriu, neașteptat, are rol de liant al ideii. opinia mea, firrește...
mai trec pe aici.