Oriana -
au părăsit lumea pentru câmpuri mai albe
unul câte unul s-au scufundat în viscole verzi
brațele mele prea fragile să le cuprindă ultima suflare
neavând suficient frig în inima de copil
nerăbdătoare să cresc mai repede și să îi întâmpin
cu sânge rece precum cel al adulților
când se vor întoarce la mine
albind
Poezie:
Comentarii
laurtibby -
temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!