ne uităm la zăpada ce se topește încet ea doar imită moartea
sub lampadare ninse febrele tale se ridică pe un horn nevăzut

tot ce știu e că sunt bold de argint înfipt într-o inimă de pluș
un arestat pentru atentate la bucurie sau un sfios jucător de go

vii caldă și îmi mângâi obrazul cum mi-l mângâie prosoapele
apoi mi te dăruiești cu impresia că te spargi de faleze rar

e târziu când ne retragem în noi ca fotografiile în albume reci
poate vom fi pe o columnă sau într-un camion spre drumuri

peste orașe cade seara cum cad plasele pescarilor în corăbii
noi în aceeași pătură lângă un perete de sticlă sclipim a râs

eu sunt cartea ta de colorat din mine vor smulge anii foi roșii
când sunt trist îmi întind brațele pe mirosul sânilor tăi și zbor