un fragment întreg

imaginea utilizatorului bobadil
lui Laurențiu, sfârșitul unei călătorii

pagini răzlețe
un popor întreg de linii
iconografii ale aceleiași încercări
o ideogramă
răzbunătoare

la ce bun?

toată această călătorie
fiecare amprentă pe clepsidră
e doar un fragment al judecății,
un râs ca un strigăt din copilărie

cineva ne scrie aceeași hartă
cu linii de nivel,
parcă nu sfârșesc
și nici nu-ncep
la vreo pagină

ce nebunie
nu-i așa, prietene?

ce nebunie

Comentarii

Sună bine, ar trebui să încerc și eu să scriu în replică o poezie cu titlul "Un întreg fragmentat".

Marian, as citi cu placere o asemenea replica... cu atat mai mult cu cat simt ca va fi in hutula si esperanto cel putin. Varianta in limba sparga totusi las-o la mine, ok? Bobadil.

..."amprentă pe clepsidră", Andule, tocmai vorbeai despre clișee... zău așa:)!

Paul, nu stiu cum vezi tu lucrurile (daca as stii, Mafalda m-as numi) dar intre "amprenta pe clepsidra" si "primavara ucisa" alege tu. Si ok, daca totusi e cliseu, norocul meu ca nu ai gasit altul... sau ma insel? Multumesc de vizita si semn, Bobadil. P.S. Paule, ar trebui sa tii putin cont ca "amprenta pe clepsidra" este "fiecare amprenta pe clepsidra" (ca sa pastrezi constructia initiala, nu?) si se leaga de "toata aceasta calatorie" - unde e cliseul, totusi? Mai ales ca amprenta aceea este chiar "fragmentul intreg" care-i place atat de mult lui Marian Hutul de e aproape pregatit pentru o replica, desigur de o magnitudine remarcabila :-)

De fapt cred ca intr-un comentariu la o alta poezie a autorului "ma umflam in pene" deranjand privitorii tocmai pentru ca asteptam genul acesta de text, marca inregistrata Bobadil. Ai tu niste sclipiri tare faine si toate se termina cu bine daca reusesti sa scrii repede, in cuvinte simple, fara sa te mai gandesti la alte variante. Mi-au tare placut: "un râs ca un strigăt din copilărie"; "fiecare amprentă pe clepsidră" - aici eu am inteles ca te referi tocmai la nevoia omului de a opri timpul, de a interactiona cu nisipul, dupa gust, la modul brutal sau delicat. Amprenta este a omului care a pus mana pe clepsidra dar dintr-un motiv oarecare nu a mers mai departe... oricum cu acest vers ai reusit sa sugerezi o gramada de chestii, de la starea pasiva de meditatie a celui ce doar mangaie la patima aceluia care nu este multumit cu propria limita. As scoate interogatia de la "la ce bun?" si astfel versul ar curge mai lin spre strofa care urmeaza. Insa vezi simetria unde te duce? Exact ca la icoanele rusesti. Finalul e de zece... sticle de votca, "nu-i asa, prietene?"

Vladimir, iti multumesc pentru unele lucruri care vor ramane mereu nerostite pentru ca nu asta ar fi rostul primordial al multumirii. In calatoriile mele din vara aceasta am avut poate mai mult timp sa ma gandesc asupra acestui rost si sa inteleg cate ceva din lucurile care ne sunt daruite. In fine, pana la urma trebuie totusi sa-ti multumesc pentru ca te "umfli in pene" (iti sta bine :-) si pentru "marca inregistrata". Oricum, maestrul e nebun de o buna bucata de vreme incoace, si nu am spus eu asta, Doamne fereste! Bobadil

Gata, a apărut replica mea, cu "Un întreg fragmentat"...

Sa-ti spun drept Mariane replica ta este astfel scrisa incat nici nu stiu, sa ma simt magulit, sa ma simt jignit? Prefer sa nu ma simt nicicum, adica sa fiu un nesimtit. Repet, cand vei scrie ceva mai de Doamne-ajuta fii sigur ca ma vei intalni in susolul textului respectiv. Pana atunci, eu ti-am cam zis ce aveam de zis intr-un comm, plus asta fac deja doua. Destul. Bobadil.

Draga Andu, La obiect, la obiect, daca ai ceva de reprosat la ce scriu eu. Altfel o sa fiu nevoit sa ignor toate comentariile tale sau voi pune fraza "la obiect, la obiect". Si oricum, vad ca n-ai avut curaj sa comentezi acolo. Parodia mea e aproximativ pe masura poemului, cam de aceeasi valoare. Asta e, nu ma deranjeaza daca unei singure persoane nu ii place nimic din ce scriu, mai ales ca nu mi-a dat nici un exemplu concret despre ce nu e bun.

Draga Marian, "la obiect, la obiect" asta e problema! Ca n-am obiect. Tot ce am citit sub semnatura ta nu este literatura, in opinia mea. De aceea te asigur ca nu vei avea ce "ignora" pana ce nu vei scrie literatura, chiar si in tentativa, aici suntem un atelier literar, dar tu nu esti aici, tu esti in lumea ta inchipuita care nu are de-a face cu nimeni altcineva decat cu propria ta persoana self-suficienta. Tu nu esti capabili sa-mi comunici nimic iar intelegerea ta despre textele mele (ca sa nu vorbesc decat in numele meu) este la nivelul unui tatami. Cu respectul cuvenit, Bobadil.

erata: capabil, nu capabili, scuze :-)

Da, ghinionul tău e că nu vreau să scriu personal pentru tine, pentru plăcerea ta, și asta e, nu e nevoie să îmi citești textele, nu e nici o problemă (prefer să îl scriu separat pe acest "nici o" în ciuda regulilor noi ale Academiei la care nu le văd logica). E mai ușor să arunci cu cuvinte în stânga și în dreapta, să le aduni cu fărașul, să le pui în strofe și să spui că scri poezie iar apoi să te plângi de alții care pur și simplu simt și scriu altfel decât tine. Promit să nu îmi schimb stilul de a scrie și să adaug și mai multe haikuri și multilingve pe viitor. Și nu mă voi supăra absolut deloc dacă măria sa Andu le ignoră, ba dimpotrivă. Am avut suficiente critici la obiect de la alții care mi-au fost foarte utile, iar printre unii au existat și aprecieri. Oricâte presiuni ai face, refuz să mă transform într-o maimuță (cu excepția parodiilor de poezii, din care poate voi mai scrie) și prefer să îmi urmez propriul drum. Am venit pe pagina aceasta pentru că vreau să învăț și accept cu plăcere critica la obiect, legat de ce nu e bun în ceea ce scriu. Să vină acum cineva și să îmi tot spună "nu-i bine" la orice, dar când îi cer ajutorul să îmi întoarcă spatele superior și să se umfle în pene cu propriile pseudocreații. Deci, hai mai bine să ne ignorăm reciproc și să ne vedem de drumul nostru .

Ba nu Marian, eu nu te ignor, eu te urmaresc si te voi urmari in continuare cata vreme ne vom mai intampla impreuna in acest spatiu virtual... si voi fi foarte fericit sa citesc si ceva pe gustul meu in pagina ta, nu doar compendii de lingvistica si parodii de doi lei. Asta nu inseamna ca eu sunt "maria sa Andu"... Doamne fereste Mariane! dar sunt un om simtitor, te asigur ca nu am ajuns la 44 de ani trecand prin viata ca gasca prin apa. Daca asta are vreo insemnatate pentru tine sau nu, stiu si eu? Voi incerca insa pe viitor sa obiectivez mai mult, dar nu pot depasi emotia, te rog sa ma intelegi. Pentru mine poezia este insasi EMOTIA. daca ea lipseste, atunci si poezia lipseste. La re-citire, Bobadil.

Păi ce vină am eu dacă sunt construit din elemente antagonice simțirilor tale? De unde să știu eu la naștere că peste atâția (cu 10 mai puțini ca tine) ani voi ajunge să nemulțumesc pe cineva în așa hal încât nimic să nu îi placă din ce scriu, dar nici să nu vrea să ma ajute.... În fine, eu voi încerca să scriu mai bine, dar dacă nu pot avea vreo rezonanță cu inima ta ce pot să fac? Nu am pretenții despre mine că aș avea vreo valoare. Nu e dreptul meu să gândesc așa. Dar, să luăm o listă de poeți consacrați și te voi ruga să îmi spui dacă toți îți stârnesc emoții la lectura operelor lor: Homer, Virgiliu, Ovidiu, Omar Kayam, Goethe, Byron, Kahlil Gibran, Hafiz, Michelangelo (da, a scris și sonete foarte bune, nu a fost doar sculptor și pictor), John Milton, Mickiewicz, Pușkin, Tagore, Rielke, Lorca, Lundkvist, Apolinaire, Baudelaire, Verlaine, Elouard, Magda Isanos, Matsuo Basho, Yang Wanli, Li Tai Pe. Cred că aș pune pariu că nu toți acești poeți ți-ar place în aceeași măsură, unii poate că deloc. Aș putea scrie o listă de cel puțin 10 ori mai mare din poeții pe care i-am citit și apreciat. Unii mi-au plăcut mai mult, alții mai puțin. Asta nu le schimbă cu nimic valoarea. E vorba mai curând de stil. 畳

Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil

Doamne Ferește! De unde ar rezulta din comentariul meu că m-aș crede o asemenea valoare? Păi dacă eram aș fi avut deja multe volume publicate și edituri să se bată pentru mine. Realitatea din jur răspunde fără drept de echivoc la orice întrebare legată de valoarea mea. Da, mai bine să scriem decât să ne pierdem timpul cu comentariile...

Cred ca discutiile referitoare la "Un întreg fragmentat" nu ar trebui purtate sub textul lui Andrei. Marian... cand ai scris replica cred ca ai socotit ca aceasta va suscita mai multa atentie insa faptul ca nu s-a intamplat astfel, nici macar din partea lui Andrei, ar trebui sa iti dea de gandit.