angoase&fisuri

imaginea utilizatorului Sorin DespoT
cu/pentru adina

m-am săturat de mațele voastre / de carnea buimacă /
blegită / care v-aleargă pe străzi / voi ăștia cu angoase
suflecate pînă la genunchi / vă descompuneți la fiecare pas
vă izbiți ochii de parbrize / vă călcați pe rînd / programat
în picioare

un copil la pitești moare de frig / bătrîna violată astă toamnă
la știri / moare intoxicată cu monoxid de carbon / mașina de spălat
merge mai bine cu calgon

așa că

o iau pe adina de mînă și fug //

o să vă dăm foc la perdele!!! //

veți rămîne ca niște chiștoace în scrumieră
în fața mea / vă veți întinde spaimele elastice la loc peste umeri/ voi
rîde cu poftă din nou / eu cu adina vom rîde cu poftă de voi

peste fața căminului trece o expresie cubistă / un curent care
mă ia mai întîi de la cap / sau îmi umple ochii de capilare siclam

iar voi vă împiedicați de angoase / călcați pe ele ca pe
niște pantaloni prea mari /

ștergătoare curăță parbrizele de ochi

//

Comentarii

In primul rand iti multumesc pentru dedicatie! O poezie vie care arata fetele realitatii intr-o maniera violenta, un fragment dureros de haos vazut dintr-un unghi lucid, impetuos care urca spre punctul de unde nu mai exista intoarcere. Moartea, ca un esec al existentei altora e bine evidentiata prin acea descarnare. Se rupe materialul, raman doar angoasele ca o tornada a interiorului. Ironia e binevenita, iar fuga si rasetele devin marci ale autocontrolului. Imi place ca ai facut un poem rotund, ca si cand nebunia aceasta voita sau nu s-ar continua la nesfarsit. Sunt mandra de tine :)

iata o nevoie necesara de indispensabil contextualizarea textului dauneaza si in acest caz (ca si in general) remarc folosirea "expresiei cubiste", mai sint si alte senzatii si nici nu stii daca sint de origine fiziologica sau psihologica fara angoase

eu remarc faptul că este un poem citit. mulțumesc adinei pentru cuvintele de laudă. regret însă că nu înțeleg ce vrea virgil. la fel puteai sa spui și: iata o nevoie indispensabila de necesar! :P ce anume dăunează? de ce? (fii mai explicit, virgil, te rog) . cît despre originea senzațiilor... eu intenționam o atmosferă care să mimeze confuzul. ce nu e bine? nu înțeleg. ajută-mă, te rog. zic

pai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost

în ordine, virgil. ;) țin neapărat să te contrazic, însă. contextualizarea, așa cum o numești tu, e o tehnică folosită încă de pe la optzeciști (ce-i drept, de obicei, cu o nuanță erotică pronunțată) și aduce contribuții la autenticizarea discursului poetic. dacă în text apărea o EA oarecare (care nu era adina), textul nu mai avea, poate, aceeați forță, același "eu și cu adina CHIAR o să facem, dregem" autentic, numai al meu, al ei. discursul prindea generalitate și detașare. nu spun că asta ar fi fost rău. spun numai că eu urmăresc altceva. trebuie să recunosc că și eu am fost un pic confuz după ce am citit comentariul tău. :))) m-am speriat un pic, crezînd că am făcut vreo tîmpenie. sper ca perspectiva mea asupra poeziei să nu fie receptată cu ostilitate (și) pe acest site. în romania anului 2006 sunt vehiculate cîteva noi curente literare(trenduri, cum le numesc alții, mai cîrcotași) cum ar fi fracturismul (Marius Ianuș, Dumitru Crudu, Răzvan Țupa + + +), utilitarismul (Adrian Urmanov, Ovia Herbert + + +), neo-expresionismul (Eugen Suman, Adela Greceanu + + +) sau "sincronismul" (deși nu are nici o legătură cu mișcarea lui Lovinescu), care este o "formulă" propusă de curînd de poetul Robert Mîndroiu. aceste noi curente par să aibe ceva în comun. ceva ce sugerează o schimbare de paradigmă în raport cu promoțiile anterioare. se pare că se conturează o nouă generație literară. înpărtășesc cîteva din ideile propuce de aceste curente "douămiiste" (2000-iste, MM-iste sau memiste :P ). poetul "coboară" printre cititori, poezia își mută concentrarea de pe mesajul poetic, pe emițător (sau emitent :P) sau, mai nou, pe receptor!!! poezia nu mai caută un estetic convențional. fuge de clișee "ca de dracu". și asta pentru că receptorul nu mai este privit ca și un simplu cititor. el devine un "target". discursul poetic împrumută în esență dar și în tehnica de concepere multe aspecte ale discursului publicitar. cititorul din ziua de azi nu mai rezonează la "apus". el nu mai știe ce înseamnă "lebădă". ideea nu este, însă, aceea de a substitui , înlocui lebăda, apusul. trebuie să reinventăm, contrafacem(nu în sensul falsificării) un nou apus, o nouă lebădă, o nouă "pădure albastră". subiectul discursului poetic trebuie să implice cititorul. să îl lăsăm să paricipe la miza textului. să îi spunem că foaia de hîrtie miroase a lavandă, sau a pește, sau a rahat ( :))) ) și el să o ducă la nas și să inspire! v-am spus toate astea pentru a vă ruga să fiți îngăduitori. să priviți poezia "nouă" cu ochi mai buni. adina poate întări spusele mele, sunt sigur. pe ea trebuie să o urmăriți bine de tot. are un cuvînt foarte important de spus în ceea ce înseamnă 2000-ismul. și face o poezie douămiistă foarte bună!!! acum... dacă eu o fac bine sau nu, dacă eu scriu bine sau nu... eh! nu știu. îmi place foarte mult ce fac. și o să trag de ideile mele cu dinții. citiți-mi textele uitînd de convenții! amintiți-vă că cititorul de poezie din ziua de azi a dispărut... sau e pasăre rară. "targetul" meu ( :P ) e mult mai larg decît acest segment format de o mînă de nostalgici ce mai trece prin librării sau anticariate pt. a căuta nu-știu-ce volum de poezie al nu-știu-cărui poet pașoptist! cititorul meu ia foile în față fără să știe că citește poezie. în fapt nici nu aș vrea să i se spună așa! e într-o condiție Tabula Rasa. omul "nou" este atît de desensibilzat de viața pe care o trăiește încît trebuie pînă la un punct să îi sucești simțurile pentru a putea rezona la ce spui! apoi de-abia îl poți educa, dacă asta îți propui. trebuie să reinventezi mijloacele poetice de fiecare dată pentru a îl putea surprinde! DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! și aș mai avea de zis. dar cred că voi îngloba acest comentariu într-un eseu în viitorul apropiat! zic!

[i]DOAMNE!!! de cînd voiam să spun asta! important e că am avut cui!!! [/i] sau poate nu interesa pe nimeni...

tagurile astea funcționează vreodată?

eu zic ca functioneaza... daca stii sa le folosesti

dap! așa e! nu încercasem încă niciunul. eh! acum știu.