Sictirită de minutele orei de vârf
cu biciul solar al amiezii,
ea trece pe corso grăbită
cu mintea aiurea
şi speranţele înghesuite
în buzunarul interior
al gecii sale negre de piele,
se-aruncă-nainte nebuna,
din mers îşi pune căştile în urechi,
impasibil ascultă vocile lumii
şi strigătul teraselor goale: La muncă!
în timp ce scrutează
cu tăişul privirilor treze
inima de hameleon a metropolei,
reclamele ei luminoase
care pulsează
în ritmul paşilor săi
pe panourile cu afişaj electronic.
Intră apoi într-o braserie
şi solicită o ceaşcă de cafea tare
(cu o concentraţie vădit crescută
de amar negru şi aromă braziliană)
şi o licoare de culoarea soarelui
pe care să scrie că ar conţine
o cantitate suficientă de ingrediente
necesare pentru o viziune optimistă şi anume:
zahăr, acid citric, arome naturale CO2,
substanţe uscate-9gr., 74 Kcal/200gr.,
termen de valabilitate - 20 de zile însorite;
temperatura de păstrare - între 0 şi 5 grade Celsius;
Îi plăteşte chelnerului contravaloarea
acestui amestec energizant(8 lei-putere),
iese afară la braț cu inima mea
(care își ține strâns la piept sângele între palme)
şi face slalom printre stâlpii de cafenea,
îndreptându-se
către aripa stângă-a terasei;
se-aşează la una din mesele ei
roşii de plastic,
îşi dă ochii peste cap şi capul pe spate,
îşi pune ochelarii negri pe privirea sa
şi-aşa întunecată,
îşi smulge pe urmă flegmatic
soarele din febra agoniei
şi îşi aprinde o ţigară
de la mănunchiul lui de raze fumegânde;
îl face sul într-un târziu
şi-l introduce
în recipientul de sticlă
al ochiului său din umbră,
savurându-l îndelung după aceea
ca pe-o băutură exotică
răcoritoare.
Mai dă-o dracului de cafeluţă!
îi strig eu deodată,
în timp ce scrutez
cu tăişul privirilor piezişe
inima de hameleon a metropolei -
nu ne-au mai rămas decât
11 bonuri de masă
pentru un cartuş de ţigări
şi câteva cărţi cu poeme!
Abia după această ispravă,
astenia mea de primăvară,
vom putea spune şi noi
(cu o mână pe inimă
şi cu cealaltă mângâind
paloarea vorbitoare-a hârtiei)
că ziua a trecut de partea noastră
şi cu folos pentru umanitate.
Comentarii
ei, da!
Sancho Panza -
e altceva. e un alt drum.
de fapt, daca ma gandesc mai bine, seamana mai degraba cu un patinoar, se simte ca textul "aluneca" si prinde viteza, chiar daca nu stapaneste si piruetele de mare virtuozitate.
dar, cum spuneam, e altceva.
as schimba, totusi, titlul, care e din celalalt registru.
Răspuns
Bott -
Adriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
În legătură cu titlul, mă mai gândesc.
Eugen
Eugen
Sancho Panza -
ma tem ca ar trebui sa repet ce am spus deja in discutiile noastre de la celelalte texte.
si jur ca am obosit!
ai muncit mult la el...la poezie nu ajungem numai "muncind". asta este.
o sa "dau explicatii" cat de curand o sa pot. promit. dar nu la ora 1.00 din noapte.