Și de ai fost profet de-atâtea ori
Tu ai văzut blestemul sfânt cum crește
Prin puritatea albelor ninsori
Când liniștea imensă-nnebunește

Și de s-au pus atâtea-n precuvânt
Amețitoare șiruri de teroare
Ce nu încap în vidul din cuvânt
Pe prunci în mume nașterea îi doare

Și de-ntrebăm - opriți brutal - din fugă
De ce-i atâta gol între silabe
Și stele stau în ceruri ce nu sînt
Din nou ne dizolvăm căzuți în rugă

Și bestia suavă cu moi labe
Dezmiardă iarăși magicul descînt