pe strada noastră
din cînd în cînd apare femeia poet
ca una din întîmplările acelea cînd plouă
și uiți în ce zi a săptămînii ești
trece pe lîngă tine ușor tristă ușor fardată
fără ca asta să aibă vreo legătură cu ceva anume
trece asemeni unei scrisori
căutîndu-și discret destinația într-un labirint presupus
ochii ei te urmăresc
privirea ei un fel de acuzație inexplicabilă
dintr-o altă existență sau poate
dintr-o altă iubire a unui alt bărbat
cu care ai în comun
doar o insomnie incurabilă
și aceeași stație de autobuz
o voi opri poate într-o zi
la o cafea sau poate
la o trecere de pietoni
îi voi spune bună ziua doamnă
pe mine nu mă cunoașteți
dar eu vă citesc
aproape în întregime
vă citesc de sus pînă jos
vă citesc mai ales în zilele de marți și joi
dar și seara cînd librăria este deschisă pînă mai tîrziu
vă citesc și atunci cînd nu vă înțeleg
la urma urmei e multă vreme
de cînd nu mai simt nimic
decît o puternică sete după
absurdul întîmplărilor cînd plouă
și uiți în ce zi a săptămînii ești
fără ca asta să aibă vreo legătură cu ceva anume
Comentarii
Ecaterina Bargan -
imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
bobadil -
Cred ca se zice corect "una dintre intamplarile", desi folosirea lui "din" in loc de "dintre" a devenit un calc semantic frecvent, dar mie tot imi suna aiurea... Despre poem nu mai zic nimic ca vad ca te-a comentat Ecaterina si ti-a zis cam tot ce era de spus (sic). Andu
em ce patrat -
cred că dumneata, domnule poet, ești nehotarît. vei fi voind să-i privești ochii sub streșini/pleoape curate, cum la fel te vei fi temînd că o cantitate, fie ea și infinitezimală de fard, ar răpi din candoarea picaturilor de ploaie. de asta insiști că nu faci noduri. și da, îmi place ideea cum că femeia poet se citește pe verticală. adevăratul sens se descoperă a posteriori. fără ca asta să aibă vreo legătură cu ceva anume.
Virgil -
ăla se zice că e nod în papură Bobadile.
Virgil -
da mai, prefer cam totul natur, neadulterat (daca imi e permis englezismul deși cred ca exista verbul a adultera și în românește, am rezerve cu privire la adjectivul asta provenit din participiu). Anyway, prefer natur
alma -
Are dreptate, se zice "dintre" cand e vorba de persoane si "din" cand e vorba de lucruri. Mi-a placut textul, mai putin finalul, ca ma asteptam la ceva maret.
bobadil -
Este adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu