yester -
eu sunt un ins care insistă la suprafața apei
îmi ascunzi fruntea cu palmele
apoi îți ștergi fața repede
cu mâneca paltonului
aspră
urci în autocar ca o rază pe un perete
cu graffiti
eu visez tâmpenii
sunt un soldat rămas prizonier
într-o pădure de mosc
și sângerez
ca o grefă stoarsă
ca atunci când cineva îți sărută ochii. și te
fâstâcești toată ziua
dacă vrei
tu semeni cu o pară parfumată
când râzi
îmi ștergi fața cu un prosop alb
iar atunci
pe harta pământului scorojită
adorm cu melodia ghemuită
între genunchi
deasupra orașului norii nu cunosc ezitarea.
Poezie:
Comentarii
poemul ăsta mi-a plăcut,
aquamarine -
poemul ăsta mi-a plăcut, deși nu știu, cred că din obișnuință, e puțin ciudat să citesc versurile spațiate. auditiv, vizual, nu știu de ce m-a deranjat comparația "ca o grefă stoarsă". dar e un poem care după două, trei citiri mi-a lăsat o senzație de "hai să mergem la culcare, iubito, de mâine vine iarna". și pentru asta, mai ales ultimele patru versuri sunt de vină.
o impresie de seară, Daniela.
mie,
yester -
mie, ca autoritate finală asupra poemului:), îmi place comparația "ca o grefă stoarsă", mă duce cu gândul la un blender, acuma am să las poemul să se așeze, deși mie ăsta micu îmi place, pentru că ți-a transmis exact starea, și cândva o să trec iar pe chimicale, pepsi (auzi la ea) pfui!:)
îți mulțumesc, Daniela!
sunt necesare,
yester -
sunt necesare, Cristina! marchează un staccato impus regulilor ortoepice!
însă hey, apreciez o atenție împinsă până la punctuație!
citește cu atenție,
yester -
citește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
îți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
mda,
yester -
mda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
da,
yester -
da, știu că nu întrebi aiurea, dar ăsta e micul meu secret liric:)
spasiva!