Am trei pisici. Una alba, una neagra, una tarcata.
Pisica alba ma trezeste dimineata. Isi trece coada infoiata peste obrazul meu, apoi se aseaza pe perna si ma asteapta. Ne facem toaleta impreuna, eu ma spal pe dinti, pe fata, ea pe labute. E pufoasa pisica mea si are botul rosu, rosu. Stam de vorba cat imi beau cafeaua. Ea se suie pe masa, isi incolaceste coada si ma asculta, chiar ma aproba uneori. Nu pot s-o mint, se prinde imediat. Se uita fix la mine si atunci eu imi cer scuze, adevarul e ca nu poti minti o pisica alba. Pisica mea simte, de cele mai multe ori, ca este mai mult decat o pisica alba. Ea citeste, cot la cot cu mine, se cocoata pe spatarul fotoliului si, daca intorc privirea repede, repede, o surprind cum parcurge cu privirea fiecare rand. Nu recunoaste niciodata ca face asta, din comoditate cred eu, e mult mai simplu sa te faci ca nu intelegi. Imi spune ca si-ar dori sa aiba o crescatorie de libelule. S-ar juca cu ele de dimineata pana seara, si in felul asta nu mi-ar simti lipsa foarte tare. Libelulele sunt frumoasa, verzi si zbarnaie. Pe ea o fascineaza, au gust bun si-s greu de prins. Cu o libelula iti poti face de lucru cat e ziua de mare. Imi e draga pisica mea alba.
Cu pisica mea neagra imi petrec serile. Ne intelegem foarte bine amandoua, ne intelegem din priviri. Ei ii place martipanul cu migdale, asa ca, in fiecare saptamana ii cumpar o cutie, din cele de tabla frumos colorata. Daca nu sunt atenta il mananca pe tot, si apoi zace cu burta umflata, in pozitii de fachir, pe fotoliu. Pisica mea neagra uraste moliile si-l mai uraste si pe Vlad, fratele meu. In fiecare seara sta la panda pe balcon. Dupa ce reuseste sa prinda cate una, o apuca delicat, cu dintii ascutiti si o aseaza satisfacuta in ladita cu nisip. Se uita la ea ore intregi, ii place s-o vada cum se zbate acolo. E o pisica sadica. Cand trece Vlad pe la noi, pisica neagra se suie pe birou si intepeneste intr-o pozitie demna, cu privirea inainte. “ Esti nebuna, ai impaiat pisica!”. Ii explic ca e o pisica vie. Vlad o cerceteaza dar pisica mea e ca din carton. Vlad spune ca nu se poate uita la ea, ca simte cum ochii ei galbeni, desi imobili, il urmaresc prin toata casa, chiar si prin pereti. Eu, eu ii zambesc pisicii, complice. Pisica mea neagra imi face cu ochiul.
Pisica mea tarcata are un ochi verde si unul caprui. Ea este, mai presus de orice, o pisica tarcata.
moi -
...
Proză:
Comentarii
bobadil -
Simpatica idee insa cred ca textul e fie prea lung fie prea scurt, stiu ca intelegi ce vreau sa spun. Iar "de-a v-ati..." chiar in titlu e cu cratima, right? Te mai citesc, imi place cum experimentezi anumite chestii, insa mai trebuie filtrat, un pic de re-citire nu strica niciodata :-) Andu
moi -
da, ai dreptate cu titlul, modificam, daca imi dau seama cum. textul asta este oricum, doar o joaca. tot caut. multam de citire.
Călin Sămărghiţan -
"Crescătoria de libelule" e o idee fascinantă. Având în vedere ca sunt un fel de dragoni. Ai primit niște sugestii pentru poem în proză. Cred că te-ar prinde. Titlul de aici foarte bine ales.
moi -
multam de trecere cailean. e o idee.