Ascult liniștea,
o liniște ondulată
în care se prăbușesc voci și ecouri,
privesc apusul ce se sparge-n întuneric
și lacrimi de sticlă picură
pe trandafirii de la tine
uscați de apusurile ce-au trecut...

Îmi prinzi la urechi
cercei din tropot de cai
să nu aud cum pleci...
Îți lași amintirea și te duci
pe cărări neștiute de mine,
spre alți sori, cu alte vise...

Rămân tot EU,
zdreanță a pământului
legată la gleznele universului,
făptură laponă
cu nume de...
pronume personal...