curând e toamnă;
floarea pierde mirosul;
se întunecă.
dorul tău va opri și-n
gara mea ? Cine știe?

strivit de toamnă
salcâm tăcut, orb soarbe
din cuiburi ploaia.
singur pe trepte încerc
sa iau din cuier luna.

copaci aleargă
odata cu vagonul-
singur lângă geam
reflectez: câte halte
mai sunt până la capăt ?

în tren, stau la geam
conturul clădirilor-
în depărtare.
o muscă pricăjită
moare lângă tigară.

salcâmi în zare ;
copii salută trenul-
ploaie de toamnă ;
mă așteaptă cineva,
în gara înghețată ?

în compartiment
tineri fumează și râd-
afară e frig.
prin fum de țigară se
duc amintiri duioase.

raze de soare
străbat geamul aburit :
vise prind viață.
ascult imnul roților-
departe-i asfințitul.

de pe pod fluviul
fără suflare pare.
cârduri de berze :
semne pe un roșu cer-
dorobanți-podari veșnici.

dispar în zare…
înghițite de soare
cercuri de cocori.
la barieră: nuntași
viața lor stă sau curge ?

amar de toamnă,
gutuie feliată-
puf pe degete.
se duc pelicani perechi;
la capăt: o lumină.