îmi ciocăne dimineaţa în uşă
cu-o muchie de carte
uneori
îşi caută canarul pierdut
alteori
doar vine cu mâinile ude

mă scoate încet
din lutul galben al camerei
deodată cerul se vede
prin sârme
şi romburi
o fetiţă se joacă
înalţă un clopot
în vânt
şi se sperie

se-aşează în fotoliu
o scot cu greu din bandaje
mă zgârie ca şi cum
aş scotoci într-o tolbă

aşa arată
rana închisă
un zmeu se-aşează pe ea
şi păzeşte

se uită afară
închizându-mă uşor
grijulie
ascultă scările
cum scârţâie
şi uşa podului
lăsându-şi steaua de lemn
la-ntâmplare