Ela -
domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în lemn de abanos vioara să nu mai trăiesc în roșu permanent eu nu am suflet din esență dură e o urmă pe o partitură interpretată stângaci
nu mai este timp pentru vioară domnule stradivarius spectatorii au părăsit loja înainte de primul dezacord ei ascultă doar simfonia rațiunii într-un preludiu al silogismelor imperiale
simțirea nu mai poate fi ascultată la ateneu luminații sunt surzi la cordul deschis încastelați în aceeași existență labirintică
așteaptă un alt kafka
domnule stradivarius să păstrăm cireșii nesculptați
vor rămâne celor ce nu ascultă lumina
Proză:
Comentarii
Sapphire -
Frumoasă ideea, Ela, chiar deosebită. Aș scoate însă orice referiri personale. Continuu să cred că asta este ceea ce face prea-plusul scrierii tale, uneori. Poți rescrie toate acestea ca și cum ar fi ale altora, impersonal. Exemplu "domnule stradivarius de ce nu ați sculptat în lemn de abanos vioara / pentru cei ce nu pot trăi în roșu / suflete de esență maleabilă urme ale unei partituri interpretate stângaci". E doar una din multele linii posibile. De ce te provoc? Pentru că simt că e ceva ce i-ar prinde bine scrisului tău. Mai ales în proză. De ce îți spun: modifică? Uite: ai permanent / întotdeauna (ok, nu-s sinonime perfecte, dar ambele în două rânduri parcă sunt prea mult, și-apoi așa ceva nu există, nici permanent, nici întotdeauna :D poate doar lipsa timpului ;) ). Mai ai "dură e o urmă". Și, dacă scrii proză, lasă un pic mai libere cuvintele, mergi mai departe, nu mai e necesar atât lirism cât fir... Dacă ai curaj, dă-i textului acestuia ce vrea el.
Ela -
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
Ela -
Bianca obs. : roșu permanent - e o nuanță de roșu, pictorii știu. Cred că și tu. Am eliminat totuși "întotdeauna", e inclus în sens. Aici, da, ai perfectă dreptate.
Sapphire -
Să îmi fac mea culpa că ai lăsat-o tu la nivel de note?! Uite că nu o fac. Treaba ta că ascunzi chestiile valoroase și le lași sau nu să lâncezească. Cât despre ce nu este aici, nu face obiectul comentariului meu, e cel puțin logic. Dacă vei vrea să scrii altceva aici, o faci, comentez. Dacă am frânt acolo discursul, asta nu ocolește faptul că sună rău alăturarea celor două cuvinte, asta mi-am dorit a spune. Cât despre roșu permanent aș putea să nu știu :D. Ar fi groaznic? Glumeam, și dacă știu, ce-i cu asta? Nu mi-a plăcut cum vine acolo, deși da, s-a schimbat sensul. Cine a spus să nu scrii personale? Eu te-am provocat la altceva. Vorbeam despre proza mea? Eu scriu și nepersonale (de fapt, proza înseamnă, cred, cu excepția jurnalului, extrapolarea și folosirea fără zgârcenie și fără milă a propriei persoane, cu tot bagajul de rigoare.= Dar asta nu are a face cu textul tău prezent și de față ;-) Și... să nu confundăm scrierile la persoana întâi cu chestii personale musai. Provocarea din finalul comentariului meu dinainte rămâne până ce vei ridica mănușa și te vei apuca de treabă. Nu-i treaba mea când și cum. Succes!
Ela -
Ooo, m-a luat torentul tău, așa cum îl știu deja de peste un an jumate. Și îmi place, cumva. Mulțumesc, doar știi bine că am priceput tot și că acum, pe acest text, așa am gândit și am citit. Eu cel puțin respect la autor - oricare ar fi el - alegerea.Lâncezesc eu în chestiile valoroase, Bianca? Hai să fim serioși. Oriunde aș încadra, totuși, e literatură. Și oricât de personal ar fi ce scriu în public, nu va fi niciodată deszvăluitor de intimitate. Cam atât. Îmi apre rău că ai revărsat mai mult decât era cazul. Oriucm, logica ta am înțeles-om altfel nu aș fi răspuns promt și limpede și nu aș fi modificat acolo unde aveai perfectă dreptate. Da, așa e, nu e treaba nimănui cum și cînd. Ce păcat să văd acest tumult aici. :)