în fiecare zi
bătrîna de la parter îmi aduce prăjituri
urcă scările pînă la etajul patru zîmbind
ea spune că exersează pentru vremea cînd
va urca scările pînă la Dumnezeu
îmi mîngîie părul îmi spune că sînt băiatul ei
hai mai ia o prăjitură satură-te că ești slab ai
nevoie să fii puternic pentru ziua de mîine să
nu crezi că toți oamenii îți vor binele
hai mai ia una eu mai am jos trebuie să fii puternic
în lupta cu orașul acesta mă uit la mîinile ei de caramel
e îmbrăcată în suflet de doamnă rătăcită printr-o
sală de bal ea mă sărută absent ca și cum și-ar fi rupt
tocul în mijlocul dansului

în fiecare zi
bătrîna de la parter iese-n oraș
de la balcon îi fac semn cu mîna are o sacoșă
galbenă vorbește singură pe stradă cînd o văd oamenii
rîd ea nu-i vede și plînge cu sacoșa galbenă
în care o pîine vorbește și ea singură așteptînd
mușcătura s-o binecuvînteze

în fiecare seară
cînd mă întorc în mine mă opresc la fereastra ei
și povestim mărunțișuri azi mă minunez eu,
am văzut un arici pe stradă ieri balconul era plin de
păsări noaptea începe să fie mai cald cineva a rîs
de o glumă pe care-am făcut-o ea zîmbește îmi mîngîie
părul de caramel apoi
începe să cînte îmbrăcată în suflet de mamă

în fiecare zi
bătrîna de la parter urcă scările pînă la Dumezeu
ea spune că exersează hai Doamne mai ia una
și fă-l pe băiatul ăsta puternic
îi mîngîie părul absentă ca și cum și-ar fi rupt
tocul în mijlocul vieții

în fiecare seară
cînd mă întorc în mine sîngele cară scrisori
el spune că exersează pentru vremea cînd totul va
ieși bine pentru vremea cînd Dumnezeu va fi mulțumit
povestim mărunțișuri azi am văzut un arici și am fost
mîndru păsările mănîncă acum din palma mea mîine
voi învăța să fiu bărbat și-mi voi dori un copil
tu rîzi absentă îmi mîngîi sufletul de caramel apoi
te pregătești pentru rugăciunea de seară

în fiecare zi
urc scările pînă la etajul patru
îmi spun că exersez pentru vremea cînd voi urca la tine
îți mîngîi părul îți spun că ești frumoasă
hai mai ia o prajitură satură-te că ești slabă
trebuie să fii puternică și pentru mine
te uiți la mîinile mele de caramel eu sînt îmbrăcat
într-un suflet de domn cu ochelari rătăcit într-o
sală de așteptare te sărut absent ca și cum mi-aș fi
rupt toată viața în mijlocul dansului

în fiecare zi
bătrîna de la parter nu mai urcă scările
să-mi aducă prăjituri din trupul ei au rămas
doar urme de caramel în fiecare seară eu
nu mă mai întorc în mine nu mai spun nimicuri
ea nu mai exersează era demult pregătită
cînd Marele brutar a chemat-o

să coacă suflete