matadorul

imaginea utilizatorului Ani
prelegeri incognito

dânsand paso doble pe-o lentilă concavă,
intre
o lună nouă și o lună plină,
aruncă răsfiratele plecări peste freamătul neințeleselor oglinzi.

umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului,
inclinat inspre balansul inserării-
luand forma arcuitelor umbre,
se varsă in albia zilei.

privirea-i o sferă:
permanent urmărește cum se prelinge
amurgul...
pe colții răutății.

Comentarii

Ani, textul acesta, deși nu e lipsit de idee, este greoi în exprimare, cuvintele nu par a se lega unele de altele, sunt alăturări nu numai nefericite ca "intrată târâș", "permanent urmărește" - citește și tu cu voce tare să îți dai seama cum se poticnește limba în cuvintele acestea unul lângă celălalt - dar mai ai și o cacofonie în ultimul vers al primei strofe, un typo la "cuvimte", o imagine cel puțin ciudată "umerii ii sunt desfăcuți in fața coarnelor timpului" - trebuie să fii atentă la imaginile pe care mintea le creează involuntar din cuvintele tale. Pe scurt, ar fi bine să revezi textele pe care le scrii înainte de a posta, și să încerci să îți sporești singură exigența față de propriile tale creații.

Anisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre

Un dans elegant și ușor între "o lună nouă și o lună plină", dansul unui fluture prea aproape de coarnele timpului. Mi-a plăcut acest poem delicat și frumos, pătimaș și periculos, în care ai învățat cuvintele să danseze paso doble... Ar trebui înlocuit cu ceva "aruncă capa". "Freamătul neînțeleselor cuvinte" mi se pare un pic patetic, poate și un pic uzat.

Sapphire, am facut corectarile necesare.Incerc sa-mi sintetiez mai bine ideile. Petre, ce sa spun?Surprinsa pozitiv. Younger, ai savurat pe indelete poezia.Ai patruns aceea zona, sa zicem crepusculara, a poeziei. multumesc tuturor.