emiemi -
și mîinile mele nu mai au
carne
și mîinile mele nu mai au pe cine
să îmbrățișeze
si mîinile mele nu mai au arbori
în care să doarmă
la ce-mi folosesc mîinile dacă nu pot
întoarce timpul?
să deschid o ușă
să sting lumina
să mă pipăi de răni
să-mi citesc în palmă izvoarele
crucile
sulițele...
sterile miinile mele, în
căutare de oase...
nu pot să respire
nu pot să se roage
nicidecum nu pot fi
lumînări
sterile, mîinile mele nu pot să
mai creasca
împăcarea trupului cu absența
mă face să tremur: îngerii cu nume de păsări
și-au luat zborul din cuiburi...
Poezie:
Comentarii
Aranca -
o imagine a sterilitatii, chiar ma gindeam la ea in aceasta dimineata cind cineva ridica din nou zidurile cazute cindva peste noapte, pastrind inca tencuiala gindurilor mincate de carii metafore deosebit de reusite, de forta: "si mîinile mele nu mai au arbori în care să doarmă" "sterile, mîinile mele nu pot să mai creasca" "împăcarea trupului cu absența mă face să tremur: îngerii cu nume de păsări și-au luat zborul din cuiburi..." emiemi, acest text pare, de la distanta, unul din cele mai bune citite in ultima vreme.
emiemi -
Marina, multumesc, este un text test de exercitiu liric, putin vechi, insa destul de aproape de ceea ce as fi vrut sa scriu.