yester -
ca o haină uitată într-o vitrină împodobită de sărbători
îmi privesc pielea palmei stângi și linia vieții,
mi-am ales privirea după o nuanță de nor,
eram un copil frumos, aveam sprâncenele mamei,
desenam cu o cretă galbenă pe trotuar case și mașini,
nu știam că alții în lume se laudă cu ele,
iubesc, muncesc, citesc, scriu,
verbele acestea au existat și fără mine,
ca un cumpărător grăbit neglijând taxiul ales,
tot ce am adus e un trup,
pe care cineva scrie o scrisoare de rămas bun,
într-o limbă necunoscută astăzi savanților.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
nu stiu de ce, as scoate strofa a doua. imi place mai mult poemul fara. s-ar putea sa ma contrazici, e o simpla parere, nu o pune la suflet.
yester -
... dacă privesc mai bine, îți dau dreptate... diurnul își are influențele lui. mulțam de sfat, Marina.
anna -
cred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?
yester -
...:) mulțumesc, anna. precum spui tu, acesta e doar un gând ce face pe mortul! mulțumesc de trecere și de cuvintele tale frumoase. dormeam și m-au trezit colindătorii... nu am îndrăgit niciodată ceva cântat atât de fals. doi ștrumfi cu clopoței, prin clasa întâia, mă zgomoteau. am râs din tot sufletul. sigur o să am un an bun:)!
Beniamin -
am fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.
yester -
... mulțumesc, Beniamin!... nu voi comenta comentariul tău, pot doar a spune că nu este simbolic în acest text aproape nimic. dacă tu ai îmbogățit textul este meritul tău. iar nopțile nu mi le bântuie nimeni:).
Beniamin -
de acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
yester -
... încremenit într-un volum vechi de poeme, Beni... acolo este...