Notă: acest text nu are legătură cu autorul versului
„femeia care-mi locuiește cordul”
(Ioan Jorz)
bon jour mon cher poète
sunt fosta chiriașă a cordului dumitale
cu patru camere dublu semi-decomandate
caută-mă în caietul cu poezii
sunt trecută la numărul șpe în superlista
cu metaforectomii și transplanturi
după metoda genială nepatentată din păcate
de extirpare a ingenuității
(din sentimentele muzelor preaiubite)
și transpunerea ei în versuri nemuritoare
metodă din gama figurilor tale
de stil
aș dori să îmi înapoiezi perechea de buze
fenomenale uitată în ventriculul tău stâng
din golul de deasupra coastei nedrepte
aș mai vrea și tabloul de pe peretele din dos
acela cu portretul tău și semnătură
chinuită de catharsis asumat
o să valoreze în aer cât greutatea cordul tău
când vei lua premiul nobel pentru chirurgie
literară
merci și la renevedere
Comentarii
Sixtus -
Uite dom’le ce iese cȃnd poeta e inspirată. Și se jocă cu o nostalgie puțin amăruie. Și iese un text „perlat”, bine șlefuit, înfășurat în jurul bobului de nisip – „accidentul” care astfel nu mai doare. Totul ascuns apoi într-o cochilie transparent-fragilă pentru a fi gezhiocată cu infinită grijă de cititor pentru ca scoaterea miezului să nu fie simțită.
Sixtus -
Erata: "gezhiocată " se ca citi, evident: "dezhiocată"
Bravos, stimabile!
Dorel -
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...