i-am promis că o să scriu o poezie foarte lungă
să aibă ce număra noaptea înainte de somn
corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne
sunt născută în centrul lumei
apropiindu-se tot mai mult de lygia nu l-am tras eu de sfori
am fost cea care l-a legat cu o zgardă să stea locului
nebunul ăsta de centru nebunul ăsta
de la centru
centrul hăului
lygia nu are voie să rostească toate cuvintele
încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului
care decât să trăiască e conștient
într-o zi i-am zis lygiei
dacă nu se năștea și rămânea cuminte pe dulap l-aș fi iubit în locul ei
l-aș fi cusut ca pe o păpușă veche
cu buzele prea roșii
dar nu
trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor
rostite în câteva minute
ca și cum preț de un gând nimic nu mai contează
iar melodia asta care se repetă la nesfârșit e
o defecțiune tehnică nimic altceva
o răceală în aprilie
decât sufletul și simțămintele și oamenii de care ar fi putut
să îi pese
Comentarii
alma -
Mă întreb dacă nu cumva acel "foarte roșii" nu este puțin exagerat. Imediat mai jos e " foarte repede" (e doar la modă, va trece). Versul "nu i-am dat hrană suficientă" e perimat. E ceva praf aici, poate de "pe dulap", iar Lygia nu vine cu ceva nou. Dar nu e de rău. Ultima strofă are aripile deschise.
alma -
Revin, cu o întrebare: nu e "centrul lumii"?
Imparateasa -
Nu stiam ca superlativul e la moda, asa s-a vrut discursul, habar n-am, scriu ce imi dicteaza subconstientul. Cat despre versul acela perimat, tind sa iti dau dreptate, mai ales citindu-ti comentariul observ ca se creeaza o discrepanta intre ce e prea modern si ce e deja invechit. Ma gandesc cum sa modific. E "centrul lumei" descoperit de Gellu si Lygia Naum, am vrut sa arunc o sageata inspre acea atmosfera fractala cu tot cu praful stelar :) Multumesc pentru ajutor si parere, Alma.
alma -
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
Imparateasa -
Cred ca tine de ceva din mine faptul ca nu imi doresc decat sa sugerez, mai mult ca sigur as fi devenit mult descriptiva daca indicam exact acea atmosfera, asa am lasat totul la nivelul senzorialului. Voi incerca sa inalt si prima parte, dar in perioada urmatoare, acum e totul prea proaspat. Multumesc :)
Imparateasa -
Eu stiam de Lygia, adica asa e scris numele ei in "Calea Searpelui". Intr-adevar am vazut scris numele ei si cu g dublu.. Nu stiu...
Ela -
Adina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
francisc -
eu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
Ela -
Cohen, of course. Sorry, acum am vazut k-ul, Dorin.
Imparateasa -
Ela, in legatura cu versul acela care imbina mai multe sensuri, e voita confuzia. Restul am modificat, ai dreptate. Mmm, Cohen.. pe el il ascult fara sa ma pierd in real :) Hăul se cam intampla :) Francisc, macar asa stiu ca ma citesti. Sau o urmaresti pe Ela? :)