Ela -
nu caut înjumătățirea în cer doar un fir
prin care să treci și astăzi
uneori privești podurile și spui
sunt amintiri
din vremea când învățam un copil
să numere lacrimile părinților
nu atingi manuscrisul între orașe
ai o singură călătorie
cumva prin ochiul pământului
el vede întotdeauna rotundul întreg
și nu îți mai dă voie
să numești copiii
după străzile paradisului
nu semna încă prima pagină
aștept dimineața
când arborele tăcerii rămâne
înclinare spre cuvânt
Poezie:
Comentarii
Virgil -
eu aș fi scris "înclinat spre cuvînt" poate pentru consecvență ar merge să scrii "nu căuta" în loc de "nu caut" interesantă biografie. sau ar trebui să spun autobiografie?
Ela -
Virigil, e o trecere voită de la un eu la un tu (cu anumite nuanțe biografice), de aceea în prima strofă este "nu caut" și în a doua "nu atingi", în a treia "nu semna". Am evitat folosirea și a pronumelor, conform tehnici poetice, ele fiind implicite. Iar acea "înclinare" am lăsat-o ca proces, ca acțiune, nu a devenit deja atribut al tăcerii. Dar sugestia ta este totuși potrivită prin aceea că tu ai văzut actul deja devenit. Mulțumesc, e genul de comentariu care construiește.