mergeam deseori pe linia de tren
plină de mărăcini
în căutare de şopârle
eram trei
o sfântă treime a copilăriei
cu pantalonii zdreliţi
când ajungeam acasă
acelaşi chip de mamă mă întâmpina
ieşind parcă direct prin uşă
acelaşi miros de mâncare
proaspăt pregătită ca pentru un zeu
mă sprijineam cu mâna stângă de peretele din hol
pentru a mă descălţa
mama îmi pipăia noua vânătaie
inflorită pe genunchi
şi rămâneam aşa
cu un picior în aer
aşteptând cu înfrigurare
sărutul pe pata mov
Poezie:
Comentarii
ai rămas acolo și nu-i nici o
kalipeto -
ai rămas acolo și nu-i nici o mirare că nu mai vrei să pleci spre locul în ești acum... Poem cuminte. zile faine, copile, zile faine:)
,,o sfântă treime a
Maria - Doina -
,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.
Frumos final!
a.a.a. -
Frumos final!
De fapt, dacă stau bine şi
a.a.a. -
De fapt, dacă stau bine şi citesc, întreg textul este frumos - sărac termen, "frumosul" ăsta, dar atât de încăpator, totuşi. Nimic forţat, nimic preţios; natural. Şi atât de cuminte...
Felicitări!
pi pun es: vino mai des pe aici!
va multumesc pentru semnele
Alexander -
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
o poezie foarte curata fara a
Raluca Sandor -
o poezie foarte curata fara a fi saraca. E o arta cred intr-un registru atat de simplu sa poti da o stare. In doar cateva vorbe.