textul mi se pare slab. sau un fel de text despre care trebuie sa spun asa nu se face poezie. cred ca exista o parere gresita de partea autorului cum ca putem arunca niste cuvinte oricum "ne vine" (cam ca pe zaruri) si ce iese este poezie. cam ca in povestea cu taieturile din ziar. dar nu. nu este asa. am citit prima strofa si nici n-am inteles si nici nu am simtit nimic. pentru ca am fost deschis la ambele optiuni. senzatia este de brambureala a vocabularului. dar nu te face sa percepi ceva. chiar ci "paradoxurile" de genul "zornaie tacerile" sau "amintirile in mars fortat" par fie supra-uzate sau quasi-ridicole. ce cauta canibalii acolo? ce sint cartile de... piatra? ce rost au crematoriile... sub poduri? pura brambureala. si o spun cu toata convingerea. asta nu e nici text postmodernist (asa cum gresit ar fi tentati unii sa gindeasca) si nici suprarealist sau simbolist. este o zdranganeala. strofa a doua incepe ceva mai bine. remarc ceva ce mi-a placut in mod deosebit: "monezile vechi ale cuvintelor simple". asta e o metafora care merita un text muuult mai bun. pacat de ea ca se iroseste aici. pentru ca mai apoi apar banalitati cu "poeme incrustate" si cu explicativul "din care să-ți alegi pandantive cercei brățări și inele" strofa a treia devine o smotoceala amoroasa la care aproape am ajuns sa fac alergie (cu "iubite") si pe care am intilnit-o mai mult pe la damele "poetese" de pe siteurile literare. chestii siropoase. si apoi explicativul "ce a devenit o piatră albă și spongioasă" parca venit de la o catedra de biologie marina. slab.