nu mai vorbi despre cum îți faci viața
unde te învârți
greșești
și doamne ce trist
după-amiaza e mută
sper să nu sune vreun telefon
să nu mă întâlnesc cu vreun cunoscut
dacă ies afară o giocondă fără zâmbet
stă adâncită în mintea mea
ca într-o casă fără aripi
o casă fără cal doar un tavan
prin care îi ies brațele până departe
confortabil mă strâng în urmă
cu o rană lăsată de cuțit
atunci când vrei să tai pâinea cât mai repede
pentru că la morți și nunți se dă mâncare gratis
înțelege
dacă numeri în gând până la zece o să te plouă
cu mii de oameni ca tine
Poezie:
Comentarii
emiemi -
Finalul mi se pare reusit, iar pe ansamblu poemul mi-a placut. As avea citeva obiectii la partea cu televiozrul, din punctul meu de vedere, versurile acelea mi se par putin diluate. Cred ca strofa ar fi putut incepe foarte bine si de la "dupa-amiaza e muta". Cel putin asa l-am simit eu. In rest, o traire bine redata.
Imparateasa -
Ma bucur ca ai trecut, Emi. Nu am scris intamplator versurile acelea, desi ma gandeam ca ar putea crea un anumit dezacord cu restul textului. Am lasat asa, dar acum cred si eu ca ar putea lipsi.. sau sa inlocuiesc cu altceva mentinand ideea mea initiala. Deocamdata le sterg.