la cafea ți-am mărturisit că de o vreme te visez mereu
este liniștitor să știu că cel mai bun prieten al meu
îmi zâmbește chiar și atunci când eu
sunt copil cu fes roșu umblând rătăcit
azi noapte erai mult mai tânăr
din mulțime îmi făceai cu ochiul să aștept
știam că voi primi bomboane bucuria și îmbrățișări
dar de data asta n-a mai fost la fel
te-ai așezat bătrân dintr-o dată și m-ai căutat
printre scaune zăceau cărțile pe care le-ai aruncat
în miile de discursuri
te-am mângâiat pe dosul palmei și am tăcut
eram amândoi grei de viață