vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.

zidul pentru mine are o simbolistica aparte... reprezinta aceea parte care desparte, care separa si peste care nu se fac pasi, pentru ca el zideste pasi... mi-amintesc acum cuvinte spuse de tine candva: „Pașii noștri curg între lumina zâmbetului și lacrimă, între strigătul nașterii și tăcerea morții, între luciu și rugine. Macroscopic și aparent pașii noștri se destramă, dar ei rămân eterni prin cetățile cuvântului rostit și ale celui nerostit” „zidul” tau poarta iernile, poverile, inlantuirea si muzica unui tinut indepartat, atat de indepartat incat cu greu se poate aduna sub copertile aceluiasi gand... eu iau cu mine doar muzica:)