acest zgomot de fierărie nu e trecerea unui tren
nici prăbușirea turnului de televiziune mâncat de oxizi sau insecte
nici complicata mașinărie care înghite automobile uzate și le face pachet
nici fabrica de pâine al cărei malaxor mestecă din greșeală un cap un cap de statuie
nimic din toate acestea se naște un oraș
în lumina dimineții el e scuipat din trupul vechiului oraș
ca un lingou roșu,
ca o rafală de gloanțe dum-dum din punga mitralierei,
ca un nor de globule usturătoare care se lasă mai jos tot mai jos
alegându-și o câmpie sau o plantație tânără pârjolind totul în jur
până rămâne toată întinderea ca un craniu de tablă
de care se prind cu unghii metalice străzile casele
apoi acest oraș scuipă alt oraș
și el la rândul lui naște altul și apoi altul
până când într-o seară lămâiul va înflori
triumfător pe balconul de șapte metri lungime
făptură pâlpâitoare inima unui animal nevăzut
pleoapa tainică sub care doarme un înger.