Virgil -
filozofie
mă întrebi ceva despre credință
mă enervez
adorm în brațele tale
și mă cuprind crizele mele de filozofie
ca niște coapse străine
strig doar ca să nu poți să mă auzi
de undeva din adînc
visurile
mă ocolesc
iar pînzele așternutului
mă înfășoară ca o velă
am ajuns un vînt hoinar
tu crezi
simplu
că ne merităm
Poezie:
Comentarii
yester -
...plăcut mult am ajuns un vînt hoinar tu crezi simplu că ne merităm, fain... adică s-a pliat pe naturelul meu...
Dihania -
m-am temut sa fiu primul ce comenteaza pe textul asta. bestial finalul. si faina atmosfera onirica pe care o creezi. parca si vad un tablou suprarealist
bobadil -
Interesant dar experimentul nu reuseste la capitolul condensare "ma enervez" - energic, apoi "adorm" - oniric, din nou "crizele de filozofie" - spasmodic. In final sintagma "vant hoinar" ar trebui evitata in contextul asternuturilor de mai sus, pentru ca sugereaza din pacate printre altele si ca vantul hoinar e unul dintre acelea care se trag noaptea pe sub patura iar asta poate transforma poemul intr-o gluma ieftina. Parerea mea, desigur. Andu
uite dom'le
Virgil -
uite dom'le cum citesc eu comentarii mai vechi si sint nevoit sa recunosc ca opinii din astea sanatoase ma tin in viata. ma refer la viata mea de poet ratat. ca restul e bine merci. ce vremuri...