pârâu -
Iarna își îngroapă trecutul
De-omăt muribund în pământ,
Din care s-or trece în vânt,
Arome vestind începutul.
Iar albul se mută în floare,
Mesaje scriind pe covorul
Verde vestind aișorul,
Ce-a luat a zăpezii culoare.
Se-apropie cerbii să pască
Și printre copite privesc,
Minunile albe cum cresc
Din iarba ce dă să se nască.
Un fir răsărit lângă ape,
Sfidând tumultosul izvor,
Le schimbă știutul decor,
Iar ei nu-ndrăznesc să se-adape.
Apoi li-e atrasă privirea
În jur de lăstarii ce cresc
Noi muguri ce-n soare plesnesc,
Pictându-și vernil devenirea.
Curând se întorc spre desișuri
În care se-aud armonii
Și triluri vestind bucurii,
De nouă viață-n frunzișuri.
Poezie:
Comentarii
hialin -
Sub aspectul prozodiei nu ar fi prea multe de reprosat, insa din punct de vedere al temei... simplitate foarte multa, pare un joc ludic. Mi-e imposibil sa citesc textul fara sa ma gandesc la vreun pastel de genul Alecsandri. Mi-ar placea sa citesc de la dumneavoastra si teme ceva mai profunde sau idei sustinute altfel. E acea idee pe care mie mi-o reaminteste lumea foarte des..."nu se mai scrie asa". Ialin
pârâu -
Emil, sunt de acord cu tine. Dar, nu știu ce fel de altă încărcătură poți pune într-un pastel, alta decât o descriere sensibilă a unui mini-tablou din natură. Desigur că dacă răbdarea lectorilor nu va avea de suferit în ceea ce mă privește, va veni și vremea alcătuirilor cu mesaj.
hialin -
Erata: text ludic... joc ludic - Pleonasm cat roata carului. Imi cer scuze si multumesc celor ce au ochi sa vada ! Ialin