Am crezut că sunt pregătit,
la vârsta de 37 de ani,
să fac un studiu
ce va revoluționa știința.
Încă mai scriu,
mușcând din ciocolată...
și în fața mea doi copii joacă tenis
ca nebunii.
De câte ori lovesc fileul
din tastatura fără litere
se scutură mici rămășițe ale inimii.
... niște frunze roșii
ce curând vor acoperi
podeaua.
Poezie:
Comentarii
Sixtus -
Sugestiv text, Costine. Lasa, in continuare, sa curga frunzele alea rosii din tine (in timp ce mananci ciocolata) privind cu ochi maturi cum le culege intelepciunea inimii, dupa ce le-ai imprastiiat pentru noi. Bine te-am regasit. G.M.
minicooper -
Draga Gorun, acest text mai are nevoie de niște retușuri, sunt convins. dar m-a încântat ideea și l-am scris foarte repede. Titlul va fi schimbat de asemenea, a fost pus așa în repezeală... În altă ordine de idei mă bucur tare mult că ne-am "revăzut". Mulțumesc.
Oriana -
Îmi place ideea poeziei. Nu sunt de acord cu punctele de suspensie - dacă ai lăsa[t] o linie albă între versuri, e suficient să sublinieze o idee, imagine, etc sau să pregateștii un moment surprinzător. . Cine se scutură de rămășițe?
minicooper -
Oriana, aproape că ai făcut o recenzie din textele mele. :) Îți mulțumesc pentru impresii, îmi sunt de mare folos.