fericirea II

imaginea utilizatorului Virgil
...

a fost o vreme cînd nu ai existat
o vreme cînd nu a existat nici gîndul existenței tale
a fost o vreme cînd nu au existat părinții tăi
nici bunicii nici străbunicii tăi
a fost o vreme cînd nu au existat strămoșii tăi
nici triburile din care ți se trage neamul
a fost o vreme cînd nu a existat nimic din istoria poporului tău
o vreme în care n-a existat nici țara ta nici pămîntul pe care calci
și nici ruinele de dinaintea istoriei
o vreme cînd nu au existat nici oamenii care le-au lăsat în urmă
și nici oamenii de dinaintea lor
o vreme cînd nu au existat nici apele nici dealurile
nici continentul pe care pășești
a fost o vreme cînd nu a existat nici planeta pe care umbli
cînd nimeni absolut nimeni nu știa nimic despre tine
o vreme cînd nici măcar constelația în care te afli nu exista
a fost o vreme cînd nici măcar materia din care e făcută realitatea de acum nu exista
o vreme cînd absolut nimic din ceea ce ești tu
nu exista nu avea importanță
și nu avea absolut nici un fel de semnificație

va veni o vreme cînd vei muri
cînd vor lua trupul tău și îl vor pune în mormînt
cînd vor lua lucrurile tale și le vor pune într-o magazie
va veni o vreme cînd vor demola casa în care ai trăit
și vor arde ultimele lucruri ca pe niște gunoaie
va veni o vreme cînd vor muri copiii tăi nepoții și strănepoții tăi
și toată amintirea ta va dispare odată cu ei
ca și cum nu ar fi existat niciodată
va veni o vreme cînd vor dispare urmașii urmașilor tăi
cînd va dispare numele tău și ultima urmă genetică din tine
va veni o vreme cînd va dispare orașul în care ai trăit
țara și limba care ai vorbit-o
va veni o vreme cînd vor dispare pînă și legendele
despre lumea în care ai trăit și orice gînd despre ea
va veni o vreme în care va dispare continentul pe care ai trăit
planeta pe care ai umblat și cea mai banală ființă care va avea ceva comun cu tine
va veni o vreme cînd absolut nimeni și nimic nu va mai aminti
despre tine despre ce ai făcut sau gîndit tu
va veni o vreme cînd nu va mai avea absolut nici o importanță
sau semnificație dacă ai existat sau nu vreodată

cînd vei lăsa aceste două lucruri să intre atît de adînc în tine
încît să le simți gustul în cerul gurii
și pătrunderea pînă în măruntaiele tale
cînd le vei lăsa să îți umple plămînul pînă la refuz
și mintea pînă la inconștiență
atunci vei fi fericit

Comentarii

un poem cu titlu pretențios și filosofic, scris între trecut și viitor, ca între alfa și omega, încheiat cu o concluzie metafizică, lipsită de inspirația și autenticitatea care caractereizeză, de obicei, autorul. cu stimă, mircea nincu.

în altă ordine de idei, cred că rubrica "Cele mai citite texte" nu își are rostul, deoarece, în opinia mea, aici se sugerează tendențios cititorului ce să citească, îngrădindu-i-se astfel libertatea de a alege. insistând, cred că rubrica ar trebui să specifice ceva de genul "Cele mai citite texte în ultimile 24 sau 48, 72...de ore. în aceast fel, mi s-ar părea că rubrica este într-adevăr corectă și obiectivă. cu aleasă apreciere pentru munca depusă purtătorului de grijă al acestui site, mircea nincu!

Dragul meu, bănuiesc că îți dai seama că părerea asta despre clasamentul "Cele mai citite texte" rămîne doar părerea ta. Indiferent de ce consideri tu sau altcineva, acestea sînt cele mai citite texte pe Hermeneia, evident în ultimele zile. Senzația mea este că e de la sine înțeles asta. Dar sînt convins că și tu știai asta. Numai că nu ți-a picat ție bine că textul ăsta (așa nereușit în opinia ta) a ajuns atît de citit. Dar evident că asta nu e ceva ce poți controla tu. Oamenii citesc ce vor și ce le place. Asta nu înseamnă că este vorba de cele mai bune texte. Este vorba doar de un clasament de popularitate. Pur și simplu.

poezia , alcool pentru spirit; spriț, spirt pentru spirit; mie mi-a plăcut discursul, e un dis-curs bun, e o construcție de concepte; însă sensul unor vremuri, în care conceptul de "vreme" nu avea sau nu va avea sens, care converge în conștientizarea ce duce la inconștiență, nu știu cât de bine poate aduce în conștient conceptul de fericire, fericire care prin natura ei e o stare placută și conștientizată de inconștientă.

dragă țăran, acesta e cnceptul la care am aajuns eu. e ceva inestetic în asta?

Draga Virgil, Asta nu e poezie, e gand, e parere, e poate chiar un pic de filozofie, dar poezie... nix. Cu drag, Bobadil.

dar cam cum intelegi tu poezia Bobadile? inflorituri dulceagoase a la dame peste 30? sau bascalii frustrate a la domni peste 30?

mă refeream la faptul că abordarea atât de directă (filosofică) a fenomenului fericire e riscantă. aș putea spune de exemplu că tocmai faptul că nu cunoști, nu percepi, hăul care a fost ori hăul care va fi e calea către fericire. sau fericiți cei ignoranți

Am scris de vreo doua ori un comentariu aici insa inainte de a valida trimiterea acestuia pagina disparea. Asa ca am sa ma rezum a spune ca mi-a placut.

mulțumesc pentru explicații, Profetule! tonul răspunsului tău este unul de superioritate și inadcvat unui conducător ce se vrea a fi democrat și corect. mie îmi sugereză mai mult o atitudine de propietar de site care face ce vrea și cum vrea, iar cei care nu sunt de acord cu acțiunile lui ... e treaba lor... să scrie cum vor și unde vor.. te comporți ca un boier și nu ca un propietar de atelier literar. cea ce am scris despre "cele mai citite texte", este o părere obiectivă, întru-cât am urmărit intenționat numărul de apariție a unor poeme și am observat că unele poeme vechi, mai puțin citite, apăreau în top, pe când altele mai noi și mai mult citite nu existau aici. nu este o părere, ci o constatare. cu respectul cuvenit, mircea nincu.

ma rog lucian, parerile tale despre mine sint parerile tale. in ce priveste observatiile cu privire la nr de vizionari, vechimea unui text si plasarea lui intre cele mai citite, te rog sa vii cu exemple concrete, pentru ca algoritmul este in mod intentionat facut ca sa contracareze tocmai ce spuneai tu. Si cind l-am controlat functiona. deci astept exemple p.s. nu am pretentia ca ma pricep la a ”conduce” un site de literatura dar nu cred ca ti-as dori sa faci munca mea si toate indispozitiile care deriva din ea

Virgile, uite am recitit acum lista de comentarii si imi dau seama ca ar trebui sa imi cer scuze pentru ca am fost atat de laconic in primul meu comm - sound like disrespect, si nu e cazul. Ce vreau sa spun? Primele doua strofe sunt o insiruire de "variante" ale acelorasi doua idei filozofice si care au legatura cu "o tempora, o moris". Acest gen de insiruire este la ora actuala epuizat din punct de vedere al posibilitatilor de exprimare prin ultra-uzitare si nimeni nu cred ca mai are rabdarea necesara de a parcurge cu inima treaza si sufletul deschis o astfel de insiruire care de fapt repeta aceeasi idee. Finalul e ok, desi si acesta este cam pe modelul "si daca toate-acestea fi-vor invatate/ restul o sa vina de la sine-apoi/si-or sa se-mplineasca visurile toate/ ce le-ati pus intr-insii mame scumpe, voi" :-) Cred ca o poezie scurta, in care sa rezumi doar chintesenta poetica a primelor doua strofe urmate de un final mai rafinat, fara acel ton de tatic care explica copiilor cum trebuie sa faca exercitii de respiratie, ar fi o reusita. Parerea mea, Bobadil. P.S. Inca mai astept, sa stii, eu ma straduiesc dar tu... nimic! :-)

eu am senzatia ca m-am retras dar tu nu te prinzi

si mie mi-a placut textul si, recunosc, m-a facut sa zambesc azi in fata calculatorului. poate ca si asta conteaza si face, pana la urma, ca un text sa fie/sa devina poezie - ca vrea sa imparta ceea ce are

Asa-i, Virgle, nu ma prind, stii de ce? Pentru ca nu-s lapte :-) Cum adica "te-ai retras"? Ce-i aia? Bobadil.

Profetule, parerile mele nu sunt despre tine. te respect pentru ceea ce faci si pentru cate induri daruindu-ne posibilitatea sa scriem asa cum o facem. te rog sa intelegi ca interventiile mele se vor constructive si nicicum rautacioase. daca tonul scrierilor mele pare a fi, uneori, ranchiunos, crede-ma pe cuvant, nu are nimic personal. sunt o fire ingaduitoare si impaciuitoare, dar nu sunt perfect. in ceea ce priveste "cele mai cite texte" raman la parerea mea si tu stii ca nu iti pot oferi ceea ce imi ceri, adica exemple concrete, deoarece constructia site-ului nu o permite. iti ofer, insa, insistenta mea dorinta de iertare fata de ceea ce ti-am gresit, justificat sau nejustificat, de comentariile tale sau ale altora. cu pretuire pentru ceea ce faci, mircea nincu.

Posibil sa fie asa, pare profetic finalul. Insa nu te pot contrazice. Nu stiu daca e poezie, doar curiozitatea m-a facut sa citesc textul in intregime. Vad ca e si un mic / mare scandal la comentarii, am citit in diagonala. E vorba de sublimarea spiritului aici. Metafizic vorbind, ai considerat ca e necesara o distrugere "in masa", cel putin utopica, pentru o renastere spirituala. Literar, e destul de bine scris textul. Legendele nu dispar niciodata.