hai să tocăm mărunt, mărunt toate gândurile
să fie cea mai bună salată asortată
poezie. meniul I
să ne dorim. cu fiecare vers
tu să iei prima literă
apoi să-mi spui că vrei s-o agăți de tabloul cu cercuri
eu să văd același acvariu cu pești
cum alunecă tandru spre sud
să inventez al doilea vers
fără litere adâncite de plângeri
din sfere roșii file scrise să plece
să cadă zăpezi. în alb să-mi dai mâna
busole de-argint să apară la mese
lumii să-i spun tot ca pe o poveste
că am fluturi la gât și poemul de carne
înfipt în ferestre
tremură lumânarea. un fum. alte pete ușor mă albesc
nimic nu respiră. totul e rece
îți spun te iubesc de pe marginea de secol nebună
orologiile pământului toate pleznesc
istoria într-o aerogară se scrie
pe copii jucăriile îi plictisesc
e târziu și mi-e teamă de florile
la care polenul lipsește

pui spre seară fructe negre. mâncăm
pe virgule reci în curând ai să pleci
zilnic către suflet
te aștept cu meniul de apă și sânge
cu un vers ce-l aduci dintr-o viață de-a ta
să pictăm pacea mondială pe geamuri
luna să ne inspire alte povești
e noaptea de sticlă ca o noapte oarbă, iubite
parcă am alerga în restaurante de noapte cochete
să punem roți și untdelemnul să ardă
cu ierburi și ceaiuri străine
trupul și părul meu să-l răsfeți.