Mirarea frunzelor
zâmbește în fereastra toamnei
în culorile unei vârste târzii.
Oamenii trec
și pe umerii lor se așează
un praf fin
ca o mângâiere
ce-i știe pe nume.
Poezie:
Mirare de toamnă
Mirarea frunzelor
zâmbește în fereastra toamnei
în culorile unei vârste târzii.
Oamenii trec
și pe umerii lor se așează
un praf fin
ca o mângâiere
ce-i știe pe nume.
Comentarii
Crin -
Toamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
francisc -
mi-a placut miezul, nu si ambalajul
Călin Sămărghiţan -
Nici o problemă. Îs în colț pungi colorate cu doojdemii. Cred că au și hârtie de împachetat. Hm, Crin, interpretarea mea e mult mai tristă. Nu stiu cum ar fi primăvara. "Dac-ar fi primăvară totul s-ar înfrumuseța, masa albă triunghiulară din fundul grădinii nu s-ar vedea de multele flori" - Nu sunt versurile mele... aș vrea io -