- vreau să fiu acoperit cu tablă, când dormi să poți auzi ploaia,

era noros,stăteam într-o stație în care microbusurile apar
ca zâmbetele într-o zi... tu mă așteptai acasă și între timp
vorbeam la telu mobil, eu priveam prin preajmă, pustiul
de străini înmugurea și fără mine...

- îmi iubesc viața ca un stâlp de telegraf... am reușit să
îți zic puțin mai încet, tu îmi spuneai că ai legat o fundă
roșie de veioză și romanele par mai fericite... da , da,
- după ce au fost în sala de lectură, cărțile își povestesc
cum au fost atinse, încercam eu să te rețin la telefon...

- de ce poartă oamenii costume și cravate? m-ai întrebat
sesizând singurătatea mea,
- aș vrea o ierarhie ca a blocului, am încercat să mențin
subiectul...

eu gândeam că m-am semnat pe tine ca pe o capodoperă,
defect profesional,

microbusul se apropia, dar era 37, în timp ce unii urcau
îmi aminteam cum învăț scaunul pe care îmi așez mapa
în fiecare zi, să ofteze, mă uitam la ferestrele blocurilor
din preajmă, pentru că de obicei rufele la uscat
îmi amintesc de obrajii tăi peste părul meu liber...

când am ajuns mi-ai spus că până dimineață e mult,
și acum știu de ce porți multul în privire...