m-am plictisit de războaiele
din lădiţa cu nisip

în timp ce undeva în oraş
cezarei i se topeşte lumânarea în mână
şi respiraţia ei nu o poate stinge

am văzut din nou chipul urii

năvălea în casă
din dreptunghiul de sticlă

sub nume de doamnă
sub formă de pasăre
de cenuşă

m-a amuzat un timp
imaginea baloanelor de săpun
prinse cu plasa de fluturi
mi-am imaginat-o pe ana pauker
spunând bancuri cu stalin şi dej
ca să-i treacă timpul
în infernul
sufletelor uscate în călimări goale

am văzut din nou chipul urii

m-am speriat

pentru că am privit
o clipă prin
ochii lui
şi mi-a plăcut