te-am pierdut
printre pleoapele zării aprinse
sunt vântul care suflă
în lumânările
cerului
întinsă pe toate cărările sufletului
mă dor semnele trupului tău
visez mereu pe aceeași
parte concavă
a gândurilor
în care sunt pasărea uitată de toamnă
în cuibul cu amintiri
sau frunza care-ți acoperă intimitatea
ultimei contopiri
cu moartea
Poezie:
Comentarii
yester -
... nu vreau să par cârcotaș, vreau doar să ajut. și nu o fac de multe ori. ți-aș spune, așa, ca între colegi, să eviți pe cât posibil construcțiile genitivale: "pleoapele zării", "cărările sufletului", "lumânările cerului". în rest... știi tu ce ai de făcut.
lucian -
un text muncit și reușit, deși tema dragostei este una atotuzitată.
Călin Sămărghiţan -
"parte concavă a gândurilor" - foarte reușit