Curge clipa peste platformele înfierbântate
- puzderie de nuanţe, duble porţii de lumină
lângă oasele calcinate
vocea spune; sfinţească-se acest loc
peste care zborul înseamnă întoarcere
când sarea arde pleoapele cutezătorului
fără sfârşit fiind cărările,
împotrivirea Femeii

Iată strâng în pumni grăunţele
întrebându-mă de rostul periplului
în lungile nopţi de trecere
prin haosul pus în slujba luminii
pot oare să privesc înapoi
la cicatricele închise
la câmpul plin de oseminte
fără să-mi curgă din vene o durere
mult timp
pot oare să păşesc lângă atâtea orori
tulburând copiii în somn?

Ajuns în aceste grădini – unde uriaşe elitre
păzesc trecătorile – parcă nu mi-s îndeajuns ochii
din lucruri curge crepusculul
ciudat parcă nu mi-s îndeajuns ochii
neîncăpătoare armura
o plasă de sârmă înroşită pune cineva
între mine şi aceste imperii
la ceasul amurgului
fără ecou strigătul
fără noimă