Mă opresc azi să mă văd, să mă simt,
unghiile mi-au crescut tot agăţându-mă de stele,
pe lângă ochi cu farduri, destinul
mi-a trasat câteva tuşe.
Nu-i nimic, m-a creionat pe dinafară
aşa cum sunt pe dinăuntru...
Nu are rost să-mi sprijin timpanele pe glezne
nici să-ncrucişez braţele peste genunchi,
căzură ploi şi fluturi şi multe alte cele,
din tot ce văd astăzi...
mă bucur că sunt.
Poezie:
Comentarii
un poem sincer
bobadil -
nu pot decât să apreciez acest gen de sinceritate care, se vede, este autentică
până și imaginile sunt parcă rupte dintr-un fel de 'very personal reality show'
mai trebuie să cizelezi la vers, părerea mea
oricât am fi de moderni, poezia rămâne poezie
nu o poți banalizaa ci doar poetiza banalul dar nu așa
nu o să-ți spun cum pentru că fiecare avem banalul nostru poetic, dar sigur nu e așa cum ai scris aici
te mai citesc
părerea dv. contează
Vasiloaia Monica -
vă mulţumesc pentru citire, pentru păreri
pot să rămân în sfera mea sinceră-simplistă sau pot încerca direcţii noi
reperele sunteti dv., cei care aveţi deja experienţa poetizării
de aceea sunt aici
părerea dv. contează