mă faci să mă urc pe Golgota
îmi duc crucea cu smerită tăcere
te caut în zarea de peste ziduri fumegînde
în aerul rarefiat de lipsa de iubire
călăii pîndesc de la ferestre fără gratii
durerea o culeg femei în coșuri
în basmale în care se ascund copiii
te aud cu ochii
te văd cu partea inimii cea plină de necercetate labirinturi
cad pietruit de regretul
că te-am pierdut
la jocul de-a viața...
Poezie:
Comentarii
hialin -
Cred ca ati pornit textul de la o idee foarte uzitata. De preferat evitarea cacofoniei din versul doi "smerita tacere". Continuarea in aceeasi tenta, sintagme care datorita utilizarii trebuie "imbracate" foarte bine. Singurele idei care mi se par bune si mai ales diferite sunt "durerea o culeg femei în coșuri... / ... te vad cu inima ". In rest cred ca ar trebui cel putin reformulat ! Ialin